Prilej
Definitie, sens si explicatie
1Priléj, prilejuri, substantiv neutru
1. Ocazie, imprejurare; moment oportun. ♢ Expresie (Înv. si reg.) Vreme cu prilej = moment potrivit, favorabil.
2. Pretext, motiv. – Din bulgara Prilež.
1. Ocazie, imprejurare; moment oportun. ♢ Expresie (Înv. si reg.) Vreme cu prilej = moment potrivit, favorabil.
2. Pretext, motiv. – Din bulgara Prilež.
2Priléj substantiv verifica cuvantul: avere, avut, avutie, bogatie, bun, mijloace, pericol, primejdie, situatie, stare.
3Priléj substantiv
1. verifica cuvantul: ocazie.
2. verifica cuvantul: imprejurare.
3. imprejurare, intamplare, ocazie. (-ul a facut ca ...)
4. motiv, ocazie, pretext, pricina, (invechit si reg.) pofida, (invechit) pricinuire, (invechit, in Transilvania) podoima. (Cauta - de cearta.)
5. verifica cuvantul: cauza.
1. verifica cuvantul: ocazie.
2. verifica cuvantul: imprejurare.
3. imprejurare, intamplare, ocazie. (-ul a facut ca ...)
4. motiv, ocazie, pretext, pricina, (invechit si reg.) pofida, (invechit) pricinuire, (invechit, in Transilvania) podoima. (Cauta - de cearta.)
5. verifica cuvantul: cauza.
4Prilej substantiv neutru, plural prilejuri
5Priléj -uri n. 1) Situatie favorabila; circumstanta avantajoasa; moment oportun; ocazie. 2) Cauza aparenta invocata de o persoana pentru a ascunde adevaratul motiv al actiunilor sale; pretext; motiv. /<bulg. prilež