Priva
Definitie, sens si explicatie
1Priva, privez, verb I. Tranzitiv (Livresc) A impiedica pe cineva sa se bucure de un avantaj, de un drept care i se cuvine, de ceva necesar. ♦ Reflexiv A renunta (de bunavoie sau constrans la ceva necesar) la un bun sau la un drept. – Din franceza Priver, limba latina Privare.
2Priva verb verifica cuvantul: lipsi.
3Priva verb verifica cuvantul: refuza.
4Priva verb, indicativ prezent 1 singular privez, 3 singular si plural priveaza
5A priva -ez tranzitiv (persoane, lucruri etcetera) A face sa nu (mai) beneficieze de ceva inerent si necesar; a lipsi. - de drepturi. /<fr. priver, limba latina privare
6A se priva ma -ez intranzitiv A renunta la ceva inerent si necesar. /<fr. priver, limba latina privare
7Priva verb I. tr.
A lipsi (pe cineva de ceva), a lua dreptul, putinta (cuiva) de a beneficia de ceva. [< franceza priver, limba italiana, limba latina privare].
A lipsi (pe cineva de ceva), a lua dreptul, putinta (cuiva) de a beneficia de ceva. [< franceza priver, limba italiana, limba latina privare].
8Priva verb tr., reflexiv a (se) lipsi de ceva necesar sau la care are dreptul; a renunta la ceva sau a impiedica pe cineva sa beneficieze de ceva. (< franceza priver, limba latina privare)
9Priva (privez, privat), verb – A (se) lipsi.
Franceza priver. – Derivat privat, adjectiv , din franceza prive; privata, substantiv feminin, din franceza prive; privati(un)e, substantiv feminin, din franceza privation; privatist, substantiv masculin (invechit, Trans., persoana care-si face studiile in particular).
Franceza priver. – Derivat privat, adjectiv , din franceza prive; privata, substantiv feminin, din franceza prive; privati(un)e, substantiv feminin, din franceza privation; privatist, substantiv masculin (invechit, Trans., persoana care-si face studiile in particular).