1
Prometeic, -ă, prometeici, -ce, adjectiv
1. Care aparține lui Prometeu sau care se referă la mitul acestuia; prometeian.
Figurat Uman, generos.
2. Figurat Măreț, grandios. [Pronunțat: -te-ic] – Prometeu (nume propriu) + sufix -ic.
1. Care aparține lui Prometeu sau care se referă la mitul acestuia; prometeian.
Figurat Uman, generos.
2. Figurat Măreț, grandios. [Pronunțat: -te-ic] – Prometeu (nume propriu) + sufix -ic.
DEX – dicționarul explicativ
2
Prometeic prometeică (Prometeici, Prometeice) 1) Care ține de Prometeu sau de mitul despre acesta. 2) figurat Care vădește generozitate. 3) figurat Care se impune prin grandoare. [Silabe -te-ic] /Prometeu nume propriu + sufix -ic
NODEX – noul dicționar explicativ
3
Prometeic, -ă adjectiv
1. Referitor la mitul lui Prometeu.
2. Care exprimă o sfidare, chiar sortită eșecului, împotriva unei autorități. [Pronume -te-ic. / conform italiană prometeico < Prometeu – personaj mitologic care a furat focul zeilor și l-a dăruit oamenilor].
1. Referitor la mitul lui Prometeu.
2. Care exprimă o sfidare, chiar sortită eșecului, împotriva unei autorități. [Pronume -te-ic. / conform italiană prometeico < Prometeu – personaj mitologic care a furat focul zeilor și l-a dăruit oamenilor].
DN – dicționar de neologisme
4
Prometeic, -ă adjectiv
1. referitor la (mitul lui) Prometeu; prometeian.
2. (figurat) care exprimă o revoltă, sortită eșecului, împotriva unei autorități; care crede în oameni, dornic de a acționa pentru ei; uman, generos. (< germană prometheisch)
1. referitor la (mitul lui) Prometeu; prometeian.
2. (figurat) care exprimă o revoltă, sortită eșecului, împotriva unei autorități; care crede în oameni, dornic de a acționa pentru ei; uman, generos. (< germană prometheisch)
MDN – marele dicționar de neologisme
Încă o definiție din alt dicționar
5
Prometeic adjectiv masculin (silabe -te-ic), plural prometeici; feminin singular prometeică, plural prometeice
DOOM – dicționarul ortografic