Promite
Definitie, sens si explicatie
1Promite, promit, verb Iii.
Tranzitiv
1. A-si lua obligatia de a face ceva; a face promisiuni, a fagadui.
2. Figurativ A indreptati sperantele; a prezenta perspectivele favorabile. – Din limba latina Promittere, franceza Promettre.
Tranzitiv
1. A-si lua obligatia de a face ceva; a face promisiuni, a fagadui.
2. Figurativ A indreptati sperantele; a prezenta perspectivele favorabile. – Din limba latina Promittere, franceza Promettre.
2Promite verb verifica cuvantul: angaja.
3Promite verb verifica cuvantul: anticipa, anunta, prevesti, vesti.
4Promite verb, indicativ prezent 1 singular si 3 plural promit, 1 plural promitem, perf. substantiv 1 singular promisei, 1 plural promiseram; conjunctie: prezent 3 singular si plural promita; part. promis
5A promite promit tranzitiv 1) A consimti sa dea in mod verbal; a fagadui. - o carte. - un salariu mare. 2) (urmat, de regula, de un conjunctiv) A accepta benevol ca angajament; a fagadui. A promis sa intre. 3) figurativ A arata cu anticipare. Toamna promite sa fie bogata. /<lat. promittere, limba franceza: promettre
6Promite verb Iii. tr.
1. A se angaja, a-si lua obligatia, a fagadui.
2. (Figurat) A da sperante; a asigura. [P.i. promit. / < limba latina promittere, conform franceza promettre].
1. A se angaja, a-si lua obligatia, a fagadui.
2. (Figurat) A da sperante; a asigura. [P.i. promit. / < limba latina promittere, conform franceza promettre].
7Promite verb tr.
1. a-si lua obligatia, a se angaja; a fagadui.
2. (figurativ) a da sperante; a oferi perspective promitatoare. (< limba latina promittere, franceza promettre)
1. a-si lua obligatia, a se angaja; a fagadui.
2. (figurativ) a da sperante; a oferi perspective promitatoare. (< limba latina promittere, franceza promettre)
8Promite (promit, promis), verb – A fagadui.
Franceza promettre, conjug. ca a trimite. – Derivat promisiune, substantiv feminin, din franceza promesse tratat ca mission fata de mettre, admission fata de admettre etcetera; promitator, adjectiv (care promite); compromite, verb, din franceza compromettre; compromis, substantiv neutru, din franceza compromis.
Franceza promettre, conjug. ca a trimite. – Derivat promisiune, substantiv feminin, din franceza promesse tratat ca mission fata de mettre, admission fata de admettre etcetera; promitator, adjectiv (care promite); compromite, verb, din franceza compromettre; compromis, substantiv neutru, din franceza compromis.