Proor
Definitie, sens si explicatie
1Proor substantiv neutru verifica cuvantul: Prour.
2Proor substantiv manecatoare, (regional) proroc. (Ajunul zilei de 23 aprilie se numeste in popor -.)
3Proor substantiv neutru (regional)
1. perioada a zilei (de obicei: primele ore de dupa miezul noptii).
2. ajunul sarbatorii Sf.
Gheorghe; manecatoare.
3. ajunul Bobotezei.
4. (cu sens colectiv) crengi verzi, inmugurite, puse la porti si case in ajunul zilei de Sf.
Gheorghe de catre flacai; petrecere a flacailor care aduc proor.
1. perioada a zilei (de obicei: primele ore de dupa miezul noptii).
2. ajunul sarbatorii Sf.
Gheorghe; manecatoare.
3. ajunul Bobotezei.
4. (cu sens colectiv) crengi verzi, inmugurite, puse la porti si case in ajunul zilei de Sf.
Gheorghe de catre flacai; petrecere a flacailor care aduc proor.
4Proor substantiv neutru –
1. Zori de zi. –
2. Ajunul sarbatorii de Sf.
Gheorghe. – Varianta prour, improor, amproor, napraor, amprour.
Ngr. πρόωρος „foarte devreme” (Bogrea, Dacor., I, 266; Diculescu, Elementele, 448; Candrea).
S-au propus alte explicatii, care par mai putin convingatoare: din limba latina per rōrem (Hasdeu 1108); de la per si roura (Spitzer, Rf, Ii, 284-87); din limba latina provǒlāre (Procopovici, Dacor., V, 383-90; Rew 6793c); de la un limba latina *priulus (Pascu, Arch.
Rom., Xxv, 197); din limba neogreaca: πενίορθρον „de dimineata” (Diculescu, Elemente, 448); din limba latina prō hōra (Graur, Bl, Iii, 50).
Daca der. pe care o propunem este exacta, nu-si au loc explicatiile lui Graur, privitoare la dezvoltarea o › oo, conform prooroc.
1. Zori de zi. –
2. Ajunul sarbatorii de Sf.
Gheorghe. – Varianta prour, improor, amproor, napraor, amprour.
Ngr. πρόωρος „foarte devreme” (Bogrea, Dacor., I, 266; Diculescu, Elementele, 448; Candrea).
S-au propus alte explicatii, care par mai putin convingatoare: din limba latina per rōrem (Hasdeu 1108); de la per si roura (Spitzer, Rf, Ii, 284-87); din limba latina provǒlāre (Procopovici, Dacor., V, 383-90; Rew 6793c); de la un limba latina *priulus (Pascu, Arch.
Rom., Xxv, 197); din limba neogreaca: πενίορθρον „de dimineata” (Diculescu, Elemente, 448); din limba latina prō hōra (Graur, Bl, Iii, 50).
Daca der. pe care o propunem este exacta, nu-si au loc explicatiile lui Graur, privitoare la dezvoltarea o › oo, conform prooroc.