Proscrie
Definitie, sens si explicatie
1Proscrie, proscriu, verb Iii.
Tranzitiv
1. (În Roma antica) A condamna la moarte (pentru infractiuni politice) fara forme judiciare, publicand pe o lista numele celui osandit.
2. A lua masuri represive (privative de libertate) impotriva cuiva, in special pentru motive politice; a indeparta in mod fortat o persoana din patrie; a exila, a alunga, a izgoni.
3. (Rar) A interzice, a opri. – Din Francezaproscriere (dupa scrie).
Tranzitiv
1. (În Roma antica) A condamna la moarte (pentru infractiuni politice) fara forme judiciare, publicand pe o lista numele celui osandit.
2. A lua masuri represive (privative de libertate) impotriva cuiva, in special pentru motive politice; a indeparta in mod fortat o persoana din patrie; a exila, a alunga, a izgoni.
3. (Rar) A interzice, a opri. – Din Francezaproscriere (dupa scrie).
2Proscrie verb
1. verifica cuvantul: surghiuni.
2. verifica cuvantul: interzice.
3. verifica cuvantul: dez-aproba.
1. verifica cuvantul: surghiuni.
2. verifica cuvantul: interzice.
3. verifica cuvantul: dez-aproba.
3Proscrie verb (silabe mf. -scri-), indicativ prezent 1 singular si 3 plural proscriu, imperfect 3 singular proscria; conjunctie: prezent 3 singular si plural proscrie; ger. proscriind (silabe -scri-ind)
4A proscrie proscriu tranzitiv 1) (la romani) A condamna crunt (la moarte sau la exil) fara judecata (afisand numai numele celui osandit). 2) inv. (persoane) A expulza din tara pentru o vina de ordin politic. 3) figurativ (idei, activitati etcetera) A pune sub interdictie; a interzice. /<fr. proscrire
5Proscrie verb Iii. tr
1. (La romani) A condamna la moarte fara forme judiciare, publicand pe o lista speciala numele celui osandit.
2. A indeparta in mod fortat din patrie; a exila. ♦ A scoate de sub scutul legilor; a prigoni.
3. A interzice, a opri (o carte etcetera). [Conform: franceza proscrire, limba latina proscribere].
1. (La romani) A condamna la moarte fara forme judiciare, publicand pe o lista speciala numele celui osandit.
2. A indeparta in mod fortat din patrie; a exila. ♦ A scoate de sub scutul legilor; a prigoni.
3. A interzice, a opri (o carte etcetera). [Conform: franceza proscrire, limba latina proscribere].
6Proscrie verb tr.
1. a face o proscriptie.
2. a interzice (o carte, o idee). (dupa franceza proscrire)
1. a face o proscriptie.
2. a interzice (o carte, o idee). (dupa franceza proscrire)