Punctator
Definitie, sens si explicatie
1Punctator, punctatoare, substantiv neutru Unealta de otel cu varf conic ascutit, cu ajutorul careia se traseaza (prin lovirea cu ciocanul) pe diverse piese metalice reperele unei perforatii ulterioare. – Puncta + sufix -tor.
2Punctator substantiv (Tehnica) chernar, (rar) punctar.
3Punctator substantiv neutru (silabe punc-), plural punctatoare
4Punctator -oare n.
Unealta de otel cu varf ascutit, folosita la executarea pe suprafata unei piese a unor semne asemanatoare cu punctul (in scopul unor perforatii ulterioare). /a puncta + sufix -tor
Unealta de otel cu varf ascutit, folosita la executarea pe suprafata unei piese a unor semne asemanatoare cu punctul (in scopul unor perforatii ulterioare). /a puncta + sufix -tor
5Punctator substantiv neutru Unealta de otel cilindrica, terminata cu un varf ascutit, cu ajutorul careia se marcheaza piesele; chernar. [< Puncta + -tor].
6Punctator substantiv neutru unealta de otel cu varf conic, cu ajutorul careia se marcheaza piesele; chernar. (< puncta + -tor)