1
Puță, puțe, substantiv feminin (Vulgar)
1. (În limbajul copiilor) Penis.
2. Mucos, țângău. (macedorom.
și meglenorom. puță, istrorom. puțę; < produs expresiv, aparținător familiar piț-, care indică un obiect de dimensiuni reduse (conform pipiric, pițigoi, pitic, puțin) și care, după toate probabilitățile, pare să descindă din latină conform praepūtium (= prepuț), sălăpūtium (= mormoloc, copil mic), care indică existența unui *pūtium (= mic), conform de asemenea putus și pittinus, pissinus; latină *pūtium a fost deja postulat de către P. Papahagi; celelalte explicații nu sunt suficiente: A. din croată puca < italiană pulcella, B. din polonă, cehă pica (= vulvă), C. dintr-un latină *pupucea, D. dintr-un latină *pubucea < pubes, E. dintr-un latină *putea < putus, Feminin din latină potta (= labie, buză) G. preindoeurop.)
1. (În limbajul copiilor) Penis.
2. Mucos, țângău. (macedorom.
și meglenorom. puță, istrorom. puțę; < produs expresiv, aparținător familiar piț-, care indică un obiect de dimensiuni reduse (conform pipiric, pițigoi, pitic, puțin) și care, după toate probabilitățile, pare să descindă din latină conform praepūtium (= prepuț), sălăpūtium (= mormoloc, copil mic), care indică existența unui *pūtium (= mic), conform de asemenea putus și pittinus, pissinus; latină *pūtium a fost deja postulat de către P. Papahagi; celelalte explicații nu sunt suficiente: A. din croată puca < italiană pulcella, B. din polonă, cehă pica (= vulvă), C. dintr-un latină *pupucea, D. dintr-un latină *pubucea < pubes, E. dintr-un latină *putea < putus, Feminin din latină potta (= labie, buză) G. preindoeurop.)
DEX – dicționarul explicativ
2
Puță (-țe), substantiv feminin –
1. Penis, cuvînt din limbajul copiilor. –
2. Puști, mucos. – Aromână, meglenoromână puță, istroromână puțę.
Creație expresivă, aparține familiei piț-, care indică un obiect mic (conform pipiric, pițigoi, pitic, puțin).
Cel mai probabil este că această creație trimite la latină conform praepūtium „prepuț”, sălăpūtium „mormoloc”, care indică existența unui *pūtium „mic”; conform și putus și pittinus, pisinnus (=mentula, la Marcial).
Latină *pūtium a fost propus și de P. Papahagi, Analele Acad.
Română, XXIX, 246; Tiktin; Rew 6881; Rosetti, I,
171. Celelalte explicații nu sînt suficiente: din croată puca ‹ italiană pulcella (Miklosich, Fremdw., 121); din polonă, cehă pica „vulvă” (Cihac, II, 301); de la un latină *pupucea (Crețu 360); de la un latină *pubucea ‹ pubes (Meyer, Neugr.
St., II, 12; Pascu, I, 147); de la un latină *putea ‹ putus (Pușcariu, Jb., XI, 40; Pușcariu 1416); din latină potta „buză” (Jud, Bull.
Dialectol.
Română, III, 12); anterior indoeurop. (Lahovary 340).
Derivat puțișoare, substantiv feminin plural (paste); puțoi, substantiv masculin (tînăr, flăcău; vas de sticlă de formă caracteristică, din care se poate bea țuică); cu variantă mult mai răspîndită, țoi, substantiv masculin, abreviată fără îndoială din motive de decență.
Conform puțin.
1. Penis, cuvînt din limbajul copiilor. –
2. Puști, mucos. – Aromână, meglenoromână puță, istroromână puțę.
Creație expresivă, aparține familiei piț-, care indică un obiect mic (conform pipiric, pițigoi, pitic, puțin).
Cel mai probabil este că această creație trimite la latină conform praepūtium „prepuț”, sălăpūtium „mormoloc”, care indică existența unui *pūtium „mic”; conform și putus și pittinus, pisinnus (=mentula, la Marcial).
Latină *pūtium a fost propus și de P. Papahagi, Analele Acad.
Română, XXIX, 246; Tiktin; Rew 6881; Rosetti, I,
171. Celelalte explicații nu sînt suficiente: din croată puca ‹ italiană pulcella (Miklosich, Fremdw., 121); din polonă, cehă pica „vulvă” (Cihac, II, 301); de la un latină *pupucea (Crețu 360); de la un latină *pubucea ‹ pubes (Meyer, Neugr.
St., II, 12; Pascu, I, 147); de la un latină *putea ‹ putus (Pușcariu, Jb., XI, 40; Pușcariu 1416); din latină potta „buză” (Jud, Bull.
Dialectol.
Română, III, 12); anterior indoeurop. (Lahovary 340).
Derivat puțișoare, substantiv feminin plural (paste); puțoi, substantiv masculin (tînăr, flăcău; vas de sticlă de formă caracteristică, din care se poate bea țuică); cu variantă mult mai răspîndită, țoi, substantiv masculin, abreviată fără îndoială din motive de decență.
Conform puțin.
DER – dicționarul etimologic