Puțin -ă

Puțin, -Ă, puțini, -e, adjectiv, adverb I. Adjectiv
1. Care este în cantitate mică, un pic; care nu este de ajuns; insuficient.
Expresie Puțin la minte = prostuț. Puțin la simțire = nesimțitor, insensibil
(Substantivat, neutru) Cantitate mică, număr mic din ceva. Puținul cât a scris.
Expresie Puțin a lipsit (sau a rămas) să nu... sau puțin de nu era să... = era cât pe-aci să.... era pe punctul de a... Pentru puțin! = formulă politicoasă de răspuns la o mulțumire.
2. De proporții, de dimensiuni mici, cu volum redus; mic; figurat neînsemnat.
Puțin la trup = mic și firav.
De intensitate mică; slab.
3. (Despre noțiuni de timp) De mică durată; scurt.
Locuțiune adverb În puține zile = peste câteva zile.
4. (Cu valoare de numeral nehotărât) Puțini știu acest lucru. II. Adverb
1. În cantitate sau în măsură mică.
Cel (sau pe) puțin = A) minimum; B) în orice caz, măcar, barem. Câtuș (sau cât) de puțin = nici în cea mai mică măsură; deloc, nicidecum. Nu mai puțin = de asemenea, deopotrivă. Pe (sau cu) puțin = ieftin. (Cu) puțin mai... = (cu) ceva mai... Merg puțin mai înaintea lui.
Mai puțin de... = în număr sau în cantitate mai mică decât... (Puțin) câte puțin sau (câte) puțin-puțin = încetul cu încetul, pe rând. Mult-puțin = cât o fi, oricât.
În oarecare măsură, întrucâtva.
Cam, oarecum. Surâse puțin ironic.
(Precedat de „cel mai”, servește la formarea superlativului relativ de inferioritate) Cel mai puțin reușit dintre tablourile expuse.
2. Pentru scurt timp, pentru un interval mic; câtva timp.
Peste puțin = în curând, în scurt timp. De puțin = de scurt timp, de curând. – Etimologie necunoscută

DEX – dicționarul explicativ

Puțin¹ adverb 1) (în opoziție cu Mult) În cantitate, în măsură mică. A nins puțin. A uda puțin florile.
Cel puțin minimum. Câtuși (sau Cât) De puțin în măsură cât de mică; măcar un pic. Nu mai puțin tot atât; în aceeași măsură. Mai puțin în cantitate, în măsură mai mică. Puțin câte puțin a) câte un pic; b) fără grabă; încet. Mult, puțin cât va fi; oricât. Mai mult sau mai puțin vezi Mult. Pentru puțin răspuns politicos la mulțumirea cuiva pentru ceva. 2) Un timp scurt. A dormi puțin. /<latină putinus

NODEX – noul dicționar explicativ

Puțin² puțină (Puțini, Puține) 1) (în opoziție cu Mult) Care este în cantitate sau în număr mic; care nu este îndeajuns; insuficient. Puțini cercetători. Puțină umezeală.
Puțin la minte cam prost; prostuț. Puțin la simțire nesimțitor. 2) (în opoziție cu Mare) Care este de dimensiuni, proporții sau volum redus. Puțin pământ. 3) (despre timp) Care este de scurtă durată. /<latină putinus

NODEX – noul dicționar explicativ

Puțin (puțină), adjectiv – Insuficient, redus. – Aromână p(u)țîn, psîn, meglenoromână puțǫn, istroromână puțin. Origine obscură.
Provine fără îndoială din rădăcina expresivă *piț-, conform puță, dar derivat nu este clară.
Conform latină medicină pusinnu, pittinus „mic”, și toate cuvintele romanice care exprimă această idee și care în general sînt puțin clare.
Pentru comparativul mai puțin, conform sard. prus pagu ‹ plus paucum. În general se încearcă să se explice acest cuvînt în două feluri: pornind de la paucus, prin intermediul unui derivat *paucinum (Cipariu, Gramatică, II, 347; Pascu, I, 150), sau pornind de la putus, prin intermediul lui *putinus (Meyer, If, VI, 122; Candrea, Română, XXXI, 314; Pușcariu 1418; Loewe 57; Rew 6550).
Derivat puțintel (feminin puțintea, puțintică), adjectiv (nițel), probabil formă disimilată a lui *puțincel (Pușcariu, Dacor., I, 326); puținătate (variantă puținime, puțintime), substantiv feminin (cantitate mică); împuțina, verb (a reduce, a micșora).

DER – dicționarul etimologic