Scânteiuță

Scânteiuță, scânteiuțe, substantiv feminin I. Scânteioară (1). II. (Botanică)
1. Mică plantă erbacee cu tulpina ramificată la bază și cu flori roșii, roz sau albastre; scânteioară (2), ochișor (2) (Angallis arvensis).
2. Plantă erbacee mică din familia liliaceelor, cu frunze liniare și cu flori galbene (Gagea arvensis).
3. (La plural) Brumărea. [Pronunțat: -te-iu-] – Scânteie + sufix -uță.

DEX – dicționarul explicativ

Scânteiuță scânteiuțe feminin (diminutiv de la Scânteie) 1) Plantă erbacee cu tulpină scundă, cu frunze mari ovale și cu flori roșii sau albastre. 2) Plantă erbacee cu tulpină neramificată, cu frunze liniare și cu flori galbene; ochișor. 3) la plural Plantă erbacee decorativă, cultivată pentru florile roșii-violete, plăcut mirositoare; brumărele. [Silabe -te-iu-ță] /scânteie + sufix -uță

NODEX – noul dicționar explicativ

Scânteiuță substantiv feminin, genitiv-dativ articulat scânteiuței; plural scânteiuțe

DOOM – dicționarul ortografic