Rapăn
Definitie, sens si explicatie
1Rapăn, rapane, substantiv neutru
1. Boala de piele asemanatoare cu raia, pe care o capata caii, cainii si porcii, uneori si oamenii. ♦ Jeg.
2. Boala a merilor si a perilor, provocata de o ciuperca si manifestata prin aparitia unor cruste pe frunze, pe fructe si pe ramurile tinere, incetinind sau oprind cresterea. – Etimologie necunoscuta
1. Boala de piele asemanatoare cu raia, pe care o capata caii, cainii si porcii, uneori si oamenii. ♦ Jeg.
2. Boala a merilor si a perilor, provocata de o ciuperca si manifestata prin aparitia unor cruste pe frunze, pe fructe si pe ramurile tinere, incetinind sau oprind cresterea. – Etimologie necunoscuta
2Rapăn adjectiv verifica cuvantul: incarcat, plin.
3Rapăn substantiv verifica cuvantul: boala lui carre, jeg, murdarie, necuratenie, raie, scabie.
4Rapan substantiv neutru
5Rapăn n. 1) Boala contagioasa a pielii, asemanatoare cu raia, frecventa la animale (mai rar la oameni), cauzata de o ciuperca parazita. 2) Strat de murdarie pe piele. 3) Boala a plantelor agricole care se manifesta prin aparitia unor cruste pe tesuturi, incetinind sau oprind cresterea. /Origine necunoscuta
6Rapan (-nuri), substantiv neutru –
1. Riie la cal, ciine sau porc. –
2. Eruptie, pustula, chelbe. – Varianta arap.
Sb. rapa „buba, escara”, rapun „cu bube, cu escare”.
Mai putin probabila der. din limba slava (veche) svrabŭ „riie” (Cihac, Ii, 305), limba slava (veche) svrabinu „care da mincarimi” (Scriban, Conv.
Lit., 1911, 936) din limba germana Rappe „coji” (Puscariu, Dacor., Ii, 605; Rew 7059) sau din limba germana medie Rapfe „riie”, gepid. *rappôns (Puscariu, Lr., 273).
Sb. rapa sau plural rape „denivelari” a dat in rom. rap, substantiv neutru (cos, denivelare), cuvint rar folosit de Țichindeal, al carui plural rapuri a dat un sing. analogic rapure (var. rapura, rapuri, rapurei), substantiv feminin (Banat, bubulita; Banat, Trans., eruptie, pustula), conform Alr, I, 25 si
129. – Derivat rapanos, adjectiv (cu rapan).
1. Riie la cal, ciine sau porc. –
2. Eruptie, pustula, chelbe. – Varianta arap.
Sb. rapa „buba, escara”, rapun „cu bube, cu escare”.
Mai putin probabila der. din limba slava (veche) svrabŭ „riie” (Cihac, Ii, 305), limba slava (veche) svrabinu „care da mincarimi” (Scriban, Conv.
Lit., 1911, 936) din limba germana Rappe „coji” (Puscariu, Dacor., Ii, 605; Rew 7059) sau din limba germana medie Rapfe „riie”, gepid. *rappôns (Puscariu, Lr., 273).
Sb. rapa sau plural rape „denivelari” a dat in rom. rap, substantiv neutru (cos, denivelare), cuvint rar folosit de Țichindeal, al carui plural rapuri a dat un sing. analogic rapure (var. rapura, rapuri, rapurei), substantiv feminin (Banat, bubulita; Banat, Trans., eruptie, pustula), conform Alr, I, 25 si
129. – Derivat rapanos, adjectiv (cu rapan).