Raz
Definitie, sens si explicatie
1Raz, razuri, substantiv neutru
1. Ranga.
2. Unealta formata dintr-o bara rotunda si scurta de otel, cu tais latit si ascutit la un capat, folosita de tamplari, dulgheri etcetera – Din scr. Raz.
1. Ranga.
2. Unealta formata dintr-o bara rotunda si scurta de otel, cu tais latit si ascutit la un capat, folosita de tamplari, dulgheri etcetera – Din scr. Raz.
2Raz substantiv verifica cuvantul: razuitor.
3Raz substantiv verifica cuvantul: otic, ravar.
4Raz substantiv neutru, plural razuri
5Raz -uri n. 1) Unealta constand dintr-o bara de otel (tesita la un capat), folosita ca parghie la ridicarea sau la deplasarea unor corpuri grele; ranga. 2) Unealta formata dintr-o bara scurta de otel, latita si ascutita la un capat, folosita in tamplarie. /<sb. raz
6Raz substantiv neutru curent foarte violent intr-o traversare ingusta care face legatura intre doua mari. (< franceza raz)
7Raz (razuri), –
1. Unealta cioplitorului de piatra. –
2. Razuitoare.
Sl. razŭ „tais” (Tiktin), conform limba sarba: raz.
S-a contaminat cu a arde „a razui”, schimbind intr-un anumit fel semantismul cuvintului limba slava (veche), in asa fel incit der. exprima mai curind ideea de „a razui” sau „a nivela” decit cea de „a taia”.
Derivat razui, verb (a indeparta un strat; a nivela); razuitoare, substantiv feminin (unealta de ras); razuitura, substantiv feminin (radere); razatoare, substantiv feminin (unealta cu care se rade); razus, substantiv neutru (dalta, otic, razuitoare, frina la razboiul de tesut; sapa); razuse, substantiv feminin (Trans., razuitor); razalui, verb (a razui), din mag. reszelni (Cihac, Ii, 623; Galdi, Dict., 154); razalau, substantiv masculin (Mold., Banat, razator).
1. Unealta cioplitorului de piatra. –
2. Razuitoare.
Sl. razŭ „tais” (Tiktin), conform limba sarba: raz.
S-a contaminat cu a arde „a razui”, schimbind intr-un anumit fel semantismul cuvintului limba slava (veche), in asa fel incit der. exprima mai curind ideea de „a razui” sau „a nivela” decit cea de „a taia”.
Derivat razui, verb (a indeparta un strat; a nivela); razuitoare, substantiv feminin (unealta de ras); razuitura, substantiv feminin (radere); razatoare, substantiv feminin (unealta cu care se rade); razus, substantiv neutru (dalta, otic, razuitoare, frina la razboiul de tesut; sapa); razuse, substantiv feminin (Trans., razuitor); razalui, verb (a razui), din mag. reszelni (Cihac, Ii, 623; Galdi, Dict., 154); razalau, substantiv masculin (Mold., Banat, razator).