1
Răzor1, răzoare, substantiv neutru
1. Fâșie îngustă de pământ nelucrat, servind drept hotar și potecă între două ogoare; hat.
2. Loc arat; ogor.
3. Strat de flori sau de legume în grădini; brazdă.
4. Cărăruie (într-o grădină). – Din bulgară Razor.
1. Fâșie îngustă de pământ nelucrat, servind drept hotar și potecă între două ogoare; hat.
2. Loc arat; ogor.
3. Strat de flori sau de legume în grădini; brazdă.
4. Cărăruie (într-o grădină). – Din bulgară Razor.
DEX – dicționarul explicativ
2
Răzor2, răzoare, substantiv neutru
1. Arc de trăsură.
2. Drug de metal pentru străpungerea gheții în vederea pescuitului. – Din franceză Ressort (prin apropiere de răzor1).
1. Arc de trăsură.
2. Drug de metal pentru străpungerea gheții în vederea pescuitului. – Din franceză Ressort (prin apropiere de răzor1).
DEX – dicționarul explicativ
3
Răzor răzoare neutru pop. 1) Fâșie îngustă de pământ nelucrat, care desparte localități sau terenuri de pământ; hotar; hat. 2) Fâșie îngustă de pământ mai ridicată, pe care se seamănă legume sau flori; strat; vatră. 3) popular Loc de pe un teren arat, unde se alătură ultimele două brazde trase în sens opus. /<bulgară razor
NODEX – noul dicționar explicativ
4
Răzor2 răzoare neutru 1) Arc de trăsură. 2) Drug de metal cu care se sparge gheața pentru a pescui. /<franceză ressort
NODEX – noul dicționar explicativ
Încă 2 definiții din alte dicționare
5
Răzor (răzoare), substantiv feminin –
1. Hotar, hat. –
2. Cărăruie între două ogoare. –
3. Loc arabil, ogor cu formă regulată și delimitat de cărări. –
4. (Învechit) Teren adaptat pentru o moară de apă. – Variantă rozor. Bulgară, sârbă razor (Miklosich, Slaw.
Elem., 42; Cihac, II, 311; Conev 68), din slavă razorati „a ara”, conform cehă rozor, polonă rozora. Derivat din latină radiolus (Giuglea, Dacor., I, 496) este improbabilă. – Derivat răzori, verb (a face răzor; a despărți, a separa; a marca).
1. Hotar, hat. –
2. Cărăruie între două ogoare. –
3. Loc arabil, ogor cu formă regulată și delimitat de cărări. –
4. (Învechit) Teren adaptat pentru o moară de apă. – Variantă rozor. Bulgară, sârbă razor (Miklosich, Slaw.
Elem., 42; Cihac, II, 311; Conev 68), din slavă razorati „a ara”, conform cehă rozor, polonă rozora. Derivat din latină radiolus (Giuglea, Dacor., I, 496) este improbabilă. – Derivat răzori, verb (a face răzor; a despărți, a separa; a marca).
DER – dicționarul etimologic
6
Răzor (hat, ogor, cărăruie, arc de trăsură, drug de metal) substantiv neutru, plural răzoare
DOOM – dicționarul ortografic