Definitie Zor - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Zor1 Substantiv neutru:
1. Activitate insufletita, febrila; graba mare, urgenta, sarguinta, febrilitate, insufletire. ♢ Locutiune adverb Cu zor sau cu tot zorul = in graba, repede.
De zor = din plin, din toate puterile; cu infrigurare, cu insufletire, cu elan.
Cu zorul = cu forta, fortat. ♢ Locutiune verb A avea zor = a se grabi.
A da cuiva zor = a grabi, a imboldi pe cineva sa faca ceva. ♢ Expresie Zor-zor = in mare graba.
A da zor = a lucra, a actiona cu mare graba.
A-i da zor cu (sau ca...) = a nu mai conteni cu ceva, a insista.
A lua (pe cineva) la zor = a cere (cuiva) socoteala, a mustra.
A lua (pe cineva) cu zorul = a constrange, a forta (pe cineva).
2. Necesitate, nevoie; stramtorare, necaz. ♢ Expresie A nu avea zor de ceva (sau de cineva) = A) a nu-i trebui, a nu-i fi necesar numaidecat; B) a nu-i pasa, a nu avea habar de ceva (sau de cineva).
Ce zor ai? = ce-ti pasa? ce te intereseaza? ce-ti trebuie? A nu avea zor sa... (sau de a...) = a nu avea interes sa... – Din limba turca: Zor „sila, forta”.

Varianta definitie 2: Zor2 interjectie verifica cuvantul: Zur.

Varianta definitie 3: Zor1 substantiv neutru, plural zoruri

Varianta definitie 4: Zor1 substantiv neutru - ♦ A da cuiva Zor = a grabi, a indemna, a sili pe cineva; Zor-nevoie = numaidecat, cu orice pret; A-si face zor maniei = a se atata singur, a-si face singur sange rau, a se necaji.

Varianta definitie 5: Zor substantiv
1. graba, iuteala, rapiditate, repezeala, repeziciune, viteza, (rar) grabire. (A facut ceva in mare -.)
2. graba, urgenta. (E mare - sa ...)
3. graba, precipitare, precipitatie, pripa, pripeala, pripire. (Ce e -ul asta?)
4. toi, (popular si familiar) dardora. (În -ul muncii.)

Varianta definitie 6: Zor substantiv neutru, plural zoruri

Varianta definitie 7: Zor n. rar 1) Actiune grabita si incordata. ♢ Cu - cu graba mare. De - din toate puterile; din rasputeri. A-i da - a se grabi. A da cuiva - a face pe cineva sa se grabeasca. 2) Ceea ce este necesar; necesitate; nevoie. /<turc. zor

Varianta definitie 8: Zor (-ruri), substantiv neutru –
1. Urgenta, nevoie. –
2. Violenta, forta. –
3. Graba, activitate febrila. – Mr. zore, megl. zor.
Limba Turca: (per.) zor (Șeineanu, II, 390; Lokotsch 2223; Ronzevalle 97), conform limba neogreaca: ζόρι, limba albaneza, bulgara, limba sarba: zor. – Derivat zori, verb (a sili, a constringe, a grabi; a accelera); zoriu, adjectiv (rapid, expeditiv); zoralie, substantiv feminin (dans popular cu miscari rapide), pe care Șeineanu il deriva din limba turca: zorli, der. care pare der. interior, cu sufix expresiv -lie.
Conform: zurliu.

Varianta definitie 9: Zor interjectie – Imita zanganitul obiectelor metalice. – Varianta zur, tur.
Creatie expresiva, conform zang. – Derivat zornai (var. zurai, zurui, zorzoi, zorzoni), verb (a zangani), a carui legatura cu mag. zörrenni (Cihac, II, 540) nu este probabila; zornait (var. zornet, zurait, zuruit), substantiv neutru (zanganit); zornaiala (var. zornaitura, zorzoiala), substantiv feminin (zanganit); zornaitor (var. zuruitor), adjectiv (zgomotos); zorzoana, substantiv feminin (podoabe, ornamente fara gust), s-ar fi zis la inceput de cele care se foloseau pentru a face zgomot, conform tartam; (in)zorzona, verb (a se impodobi cu zorzoane, a se impopotona); zurzur, substantiv masculin (podoaba, zorzoana).