Rază
Definitie, sens si explicatie
1Rază, raze, substantiv feminin
1. Linie dreapta dupa care se propaga lumina; traiectorie luminoasa. ♦ Zona luminoasa; lumina, stralucire.
2. Figurativ Licarire, palpaire, semn slab, indiciu vag de...
3. (Fiz.) Radiatie. ♢ Raze X (sau röntgen) = unde electromagnetice cu lungimi de unda mult mai mici decat acelea ale luminii.
4. Distanta de la centrul unui cerc pana la orice punct de pe circumferinta sau de la centrul unei sfere pana la orice punct de pe suprafata ei.
5. Distanta pana la care se exercita o actiune in jurul centrului de unde porneste. ♢ Raza de actiune (sau de activitate) = loc pana unde se intinde puterea sau influenta cuiva sau a ceva.
6. (Regional) Ramificatie a coarnelor cerbului. – Limba Latina Radia (= Radius).
1. Linie dreapta dupa care se propaga lumina; traiectorie luminoasa. ♦ Zona luminoasa; lumina, stralucire.
2. Figurativ Licarire, palpaire, semn slab, indiciu vag de...
3. (Fiz.) Radiatie. ♢ Raze X (sau röntgen) = unde electromagnetice cu lungimi de unda mult mai mici decat acelea ale luminii.
4. Distanta de la centrul unui cerc pana la orice punct de pe circumferinta sau de la centrul unei sfere pana la orice punct de pe suprafata ei.
5. Distanta pana la care se exercita o actiune in jurul centrului de unde porneste. ♢ Raza de actiune (sau de activitate) = loc pana unde se intinde puterea sau influenta cuiva sau a ceva.
6. (Regional) Ramificatie a coarnelor cerbului. – Limba Latina Radia (= Radius).
2Rază substantiv verifica cuvantul: craca, creanga, floarea-soarelui, fofeaza, ramura.
3Rază substantiv
1. radiatie. (- solara.)
2. dara, dunga, fascicul, fasie, tramba, (figurativ) spranceana. (O - de lumina.)
3. (cuvant ce tine de fizica) raze Röntgen verifica cuvantul: raze X; raze X = radiatie Röntgen, radiatie X, raze Röntgen.
4. (Geom.) (invechit) semidiametru. (- unui cerc.)
5. (Matematica) raza vectoare = vector de pozitie.
1. radiatie. (- solara.)
2. dara, dunga, fascicul, fasie, tramba, (figurativ) spranceana. (O - de lumina.)
3. (cuvant ce tine de fizica) raze Röntgen verifica cuvantul: raze X; raze X = radiatie Röntgen, radiatie X, raze Röntgen.
4. (Geom.) (invechit) semidiametru. (- unui cerc.)
5. (Matematica) raza vectoare = vector de pozitie.
4Raza substantiv feminin, g.-d. art. razei; plural raze
5Rază -e f. 1) Fascicul ingust de lumina care porneste de la o sursa de lumina sau de la un obiect stralucitor. -E solare. ♢ O - de speranta fapt pozitiv care, desi, neinsemnat, da curaj. 2) la plural fiz.
Flux de particule sau de energie a oscilatiilor electromagnetice; radia-tie electromagnetica. -e Röntgen. 3) mat.
Segment de dreapta care uneste un punct al circumferintei cercului sau al suprafetei sferei cu centrul acestora. 4) Limita pana la care se extinde ceva. - De influenta. 5) Fiecare dintre fofezele unei vartelnite. [G.-d. Razei] /<lat. radia
Flux de particule sau de energie a oscilatiilor electromagnetice; radia-tie electromagnetica. -e Röntgen. 3) mat.
Segment de dreapta care uneste un punct al circumferintei cercului sau al suprafetei sferei cu centrul acestora. 4) Limita pana la care se extinde ceva. - De influenta. 5) Fiecare dintre fofezele unei vartelnite. [G.-d. Razei] /<lat. radia
6Raza (raze), substantiv feminin –
1. Fascicul de lumina. –
2. Radiatie. –
3. Cornul unui astru. – Mr. radza.
Limba Latina radia (Densusianu, Hlr., 130; Puscariu 1453; Rew 6999), conform limba albaneza rezë (Philippide, Ii, 652), limba italiana razza, raggio, prov., franceza rai, cat. raig, sp. rayo (salmant. raza), port. raio. – Derivat deraza, verb (a iradia), cuvint creat artificial de Alecsandri, Conform: radia, verb, din franceza radier; radios, adjectiv , din franceza radieux; iradia, verb, din franceza irradier; si toate der. neol. cu radio-.
Din rom. provine bulgara din Trans. rassa (Miklosich, Bulg., 132).
1. Fascicul de lumina. –
2. Radiatie. –
3. Cornul unui astru. – Mr. radza.
Limba Latina radia (Densusianu, Hlr., 130; Puscariu 1453; Rew 6999), conform limba albaneza rezë (Philippide, Ii, 652), limba italiana razza, raggio, prov., franceza rai, cat. raig, sp. rayo (salmant. raza), port. raio. – Derivat deraza, verb (a iradia), cuvint creat artificial de Alecsandri, Conform: radia, verb, din franceza radier; radios, adjectiv , din franceza radieux; iradia, verb, din franceza irradier; si toate der. neol. cu radio-.
Din rom. provine bulgara din Trans. rassa (Miklosich, Bulg., 132).