Definitie Receptor -oare - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Receptor, -oare, receptori, -oare, substantiv, adjectiv 1.
Substantiv neutru: Sistem tehnic destinat sa primeasca (si sa dirijeze) un anumit material. 2.
Substantiv neutru: Aparat, instalatie, masina, dispozitiv destinate sa primeasca energie de o anumita forma si sa o transforme in energie utila.
Receptor telefonic = aparat care transforma oscilatiile curentului electric produs de un microfon telefonic in vibratii sonore similare mesajului transmis.
Receptor radio = radioreceptor. 3.
Substantiv masculin (Fiziol.) Organ care inregistreaza anumite modificari ale mediului extern sau intern si transmite excitatiile la centrii nervosi. 4.
Adjectiv (Tehn.) Care recepteaza, care primeste (o actiune mecanica, un curent, un semnal etcetera) – Din franceza Recepteur.

Varianta definitie 2: Receptor antonim: emitator

Varianta definitie 3: Receptor substantiv (cuvant ce tine de fizica) palnie. (-ul telefonului.)

Varianta definitie 4: Receptor adjectiv m., plural receptori; f. singular si plural receptoare

Varianta definitie 5: Receptor (fiziol.) substantiv masculin, plural receptori

Varianta definitie 6: Receptor (tehn.) substantiv neutru, plural receptoare

Varianta definitie 7: Receptor1 -oare (-ori, -oare) Care recepteaza; cu proprietatea de a recepta (o actiune mecanica, un curent, un mesaj, un semnal etcetera). /<fr. recepteur, limba germana Rezeptor

Varianta definitie 8: Receptor2 õare n. 1) Aparat sau instalatie care recepteaza o energie bruta transformand-o in energie utilizabila. 2) Aparat destinat receptarii undelor electromagnetice. 3): - telefonic dispozitiv care transforma curentul alternativ receptat in unde sonore, reproducand sunetul initial. 4) Parte a aparatului telefonic prin care se asculta si prin care se vorbeste. /

Varianta definitie 9: Receptor3 -i m. fiziol.
Formatie terminala a nervilor care transmite excitatiile sistemului nervos central. /<fr. recepteur, limba germana Rezeptor

Varianta definitie 10: Receptor, -oare adjectiv Care recepteaza, care primeste (o actiune mecanica, un curent etcetera). substantiv neutru Sistem tehnic care primeste o anumita forma de energie pentru a o transforma in alta. ♦ Receptor telefonic = aparat care transforma oscilatiile electromagnetice dintr-un circuit electric in oscilatii acustice; (prin extensiune) piesa care serveste pentru a asculta si a vorbi la telefon. substantiv masculin Organ de simt la nivelul caruia se realizeaza transformarea energiei excitantului exterior in energie nervoasa. [Conform: franceza recepteur].

Varianta definitie 11: Receptor, -oare I. adjectiv care recepteaza (o actiune mecanica, un curent, o unda etcetera).
II. substantiv neutru
1. sistem tehnic destinat sa primeasca o anumita forma de energie pentru a o transforma in alta utilizabila.
2. aparat care transforma oscilatiile electromagnetice dintr-un circuit electric in oscilatii acustice; ansamblu, cuprinzand un amplificator, care serveste pentru a asculta si a vorbi la telefon.
3. mediu natural (rau, lac, mare) care primeste apele de evacuare.
III. substantiv masculin organ de simt la nivelul caruia se realizeaza transformarea energiei stimulului extern in influx nervos.
IV. substantiv masculin f.
1. (lingv.) persoana care primeste si decodeaza un mesaj realizat potrivit regulilor unui cod specific: interlocutor, cititor.
2. cel care primeste sange de la un donator. (< franceza recepteur)