Rechiziție
Definitie, sens si explicatie
1Rechiziție, rechizitii, substantiv feminin Masura exceptionala prin care un organ al administratiei de stat obliga pe cetateni la cedarea temporara a unor bunuri mobile sau imobile (contra plata) pentru nevoile armatei sau ale statului. – Din franceza Requisition, limba germana Requisition.
2Rechiziție substantiv (invechit) recrutatie. (- in timp de razboi.)
3Rechizitie substantiv feminin (silabe -ti-e), art. rechizitia (silabe -ti-a), g.-d. art. rechizitiei; plural rechizitii, art. rechizitiile (silabe -ti-i-)
4Rechiziție -i f.
Masura exceptionala, aplicata, mai ales, in timp de razboi, prin care statul obliga cetatenii sa cedeze temporar diferite bunuri materiale (mijloace de transport, furaj, animale, localuri etcetera) in folosul armatei. [G.-d. Rechizitiei] /<fr. requisition, limba germana Requisition
Masura exceptionala, aplicata, mai ales, in timp de razboi, prin care statul obliga cetatenii sa cedeze temporar diferite bunuri materiale (mijloace de transport, furaj, animale, localuri etcetera) in folosul armatei. [G.-d. Rechizitiei] /<fr. requisition, limba germana Requisition
5Rechiziție substantiv feminin Masura exceptionala prin care statul obliga pe cetateni la anumite servicii sau la cedarea unor bunuri necesare in anumite perioade. [Genitiv -iei, varianta rechizitiune substantiv feminin / conform franceza requisition, limba latina requisitio].
6Rechiziție substantiv feminin masura exceptionala prin care statul obliga pe cetateni la cedarea temporara a unor bunuri necesare armatei sau statului in timp de razboi. (< franceza requisition, limba latina requisitio, limba germana Requisition)