Recompensă
Definitie, sens si explicatie
1Recompénsă, recompense, substantiv feminin 1.
Rasplata; gratificatie. ♦ (Rar) Compensatie, despagubire. 2.
Suma de bani ce se cuvine inventatorului sau inovatorului care cedeaza statului inventia sau inovatia sa. – Din franceza Recompense.
Rasplata; gratificatie. ♦ (Rar) Compensatie, despagubire. 2.
Suma de bani ce se cuvine inventatorului sau inovatorului care cedeaza statului inventia sau inovatia sa. – Din franceza Recompense.
2Recompénsă substantiv
1. rasplata, (invechit si popular) multumire, pret, (popular) multumita, (regional) valceag, (invechit) plasca, rasplatire, simbrie. (A primit o buna -.)
2. verifica cuvantul: gratificatie.
3. verifica cuvantul: pedeapsa.
1. rasplata, (invechit si popular) multumire, pret, (popular) multumita, (regional) valceag, (invechit) plasca, rasplatire, simbrie. (A primit o buna -.)
2. verifica cuvantul: gratificatie.
3. verifica cuvantul: pedeapsa.
3Recompensa substantiv feminin, g.-d. art. recompensei; plural recompense
4Recompénsă ĕ f. 1) Favoare care compenseaza. 2) Bun material sau spiritual acordat pentru a compensa un serviciu, un merit particular sau o actiune realizata; rasplata. A primi o - buna. 3) Suma de bani acordata unui inventator (care compenseaza inventia acestuia). [G.-d. Recompensei] /
5Recompénsă substantiv feminin Rasplata, gratificatie. ♦ Compensatie, despagubire. [< franceza recompense].
6Recompénsă substantiv feminin
1. apreciere, rasplata a rezultatelor muncii, a unor merite sau realizari; gratificatie.
2. (jur.) suma de bani ce se cuvine unui inventator sau inovator care cedeaza statului inventia sau inovatia sa. (< franceza recompense)
1. apreciere, rasplata a rezultatelor muncii, a unor merite sau realizari; gratificatie.
2. (jur.) suma de bani ce se cuvine unui inventator sau inovator care cedeaza statului inventia sau inovatia sa. (< franceza recompense)