Definitie Recunoaște - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: RecunoaȘte, recunosc, verb III.
Tranzitiv 1.
A identifica un lucru, o persoana etcetera cunoscute mai inainte. ♦ A deosebi ceva dupa anumite semne caracteristice. ♦ Reflexiv A-si descoperi in altul trasaturile caracteristice, a se regasi in altul. 2.
A admite (ca existent, ca bun, ca valabil); a marturisi. ♦ A considera pe cineva sau ceva merituos, valoros. ♦ A declara ca accepta sau a admite tacit o anumita situatie nou creata in relatiile internationale. ♦ A declara un copil natural ca legitim. 3. (Mil.) A cerceta terenul si pozitiile inamice; a cerceta terenul pe unde urmeaza sa mearga o unitate. 4.
A se arata recunoscator fata de cineva sau de ceva. – Re1- + Cunoaste (dupa franceza reconnaitre).

Varianta definitie 2: A recunoaste antonim: a nega, a tagadui

Varianta definitie 3: RecunoaȘte verb
1. a cunoaste, a identifica, a sti. (Cum il poti -.)
2. (prin Olt.) a semui. (L-am - imediat pe X.)
3. verifica cuvantul: regasi.
4. (JUR.) a confirma, a intari, a valida. (L-a - in functie.)
5. (invechit) a cunoaste. (Îsi - greseala.)
6. verifica cuvantul: marturisi.
7. verifica cuvantul: declara.
8. a accepta, a admite, a marturisi. (Pana la urma a - ca asa este.)

Varianta definitie 4: Recunoaste verb cunoaste

Varianta definitie 5: A recunoaȘte recunosc tranzitiv 1) (persoane, obiecte) A identifica (usor) la o noua intalnire. - locurile natale. 2) (fiinte, lucruri) A deosebi de altele de acelasi fel (dupa anumite semne); a cunoaste. - pe cineva dupa voce. 3) A considera ca veritabil sau ca legitim. - un guvern. 4) mil. (pozitii ale inamicului) A cerceta pentru a culege informatii. /re- + a cunoaste

Varianta definitie 6: A se recunoaȘte ma recunosc intranzitiv A-si vedea copia sau asemanarea (intr-o oglinda, intr-un portret etcetera). /re- + a se cunoaste

Varianta definitie 7: RecunoaȘte verb III. tr.
1. A identifica un lucru, o persoana etcetera cunoscute mai inainte. ♦ A considera si a arata ca (un guvern, un stat) este indreptatit sa-si exercite puterea, sa existe.
2. A admite ca bun, ca adevarat; a marturisi.
3. A cerceta terenul pe unde urmeaza sa mearga o unitate.
4. A se arata recunoscator. [P.i. recunosc. / < Re- + Cunoaste, dupa franceza reconnaitre].

Varianta definitie 8: RecunoaȘte verb I. tr.
1. a identifica un lucru, o persoana etcetera cunoscute mai inainte.
2. a admite ca bun, ca adevarat; a marturisi.
3. (jur.) a considera si a arata ca (un guvern, un stat) este indreptatit sa-si exercite puterea, sa existe.
4. (mil.) a cerceta terenul pe unde urmeaza sa mearga o unitate.
5. a se arata recunoscator.
II. reflexiv a-si descoperi in altul trasaturile caracteristice. (dupa franceza reconnaitre)