1
Reminiscență, reminiscențe, substantiv feminin Amintire vagă a unor fapte aproape dispărute din memorie.
Rămășiță, rest, urmă (abia perceptibilă). – Din franceză Reminiscence, latină Reminiscentia.
Rămășiță, rest, urmă (abia perceptibilă). – Din franceză Reminiscence, latină Reminiscentia.
DEX – dicționarul explicativ
2
Reminiscență reminiscențe feminin 1) Amintire vagă, imprecisă a unor fapte aproape dispărute din memorie. 2) Urma materială, abia perceptibilă, a unor realități trecute; rămășiță vagă. 3) (în creația artistică și literară) Element inspirat ca urmare a unei influențe mai mult sau mai puțin conștiente. /<franceză reminiscence, latină reminiscentia, reminiscențae
NODEX – noul dicționar explicativ
3
Reminiscență substantiv feminin Amintire neprecisă, tulbure a unor fapte petrecute demult.
Rămășiță, urmă. [Conform franceză reminiscence, italiană reminiscenza, latină reminiscentia < reminiscere – a-și aminti].
Rămășiță, urmă. [Conform franceză reminiscence, italiană reminiscenza, latină reminiscentia < reminiscere – a-și aminti].
DN – dicționar de neologisme
4
Reminiscență substantiv feminin
1. amintire vagă, tulbure a unor fapte sau imagini din trecut. o teoria reminiscențței = teorie platoniciană potrivit căreia omul recunoaște ideile pe care le-ar fi contemplat într-o existență anterioară.
2. (psihologie) evocare bruscă a unor fapte ce păreau uitate.
3. rămășiță, urmă. (< franceză reminiscence, latină reminiscentia)
1. amintire vagă, tulbure a unor fapte sau imagini din trecut. o teoria reminiscențței = teorie platoniciană potrivit căreia omul recunoaște ideile pe care le-ar fi contemplat într-o existență anterioară.
2. (psihologie) evocare bruscă a unor fapte ce păreau uitate.
3. rămășiță, urmă. (< franceză reminiscence, latină reminiscentia)
MDN – marele dicționar de neologisme
Încă o definiție din alt dicționar
5
Reminiscență substantiv feminin, genitiv-dativ articulat reminiscenței; plural reminiscențe
DOOM – dicționarul ortografic