Revelație
Definitie, sens si explicatie
1Revelație, revelatii, substantiv feminin Dezvaluire, descoperire (neasteptata) a unui fenomen neobservat, a unui adevar ascuns; prin extensiune lucru revelat. ♢ Expresie A fi o revelatie = a depasi asteptarile, a surprinde in chip neasteptat (si placut). ♦ (În conceptiile religioase) Fenomen prin care Dumnezeu isi dezvaluie natura si vointa sa anumitor persoane. [Varianta: Revelatiune substantiv feminin] – Din franceza Revelation, limba latina Revelatio, -onis.
2Revelatie substantiv feminin (silabe -ti-e), art. revelatia (silabe -ti-a), g.-d. art. revelatiei; plural revelatii, art. revelatiile (silabe -ti-i-)
3Revelație -i f. 1) Descoperire neas-teptata a unui fenomen sau a unui adevar ascuns. 2) Fenomen prin care divinitatea si-ar dezvalui, in mod supranatural, natura si vointa sa unor persoane extrem de credincioase. [G.-d. Revelatiei; Sil. -ti-e] /<fr. revelation, limba latina revelatio, -onis
4Revelație substantiv feminin Dezvaluire, descoperire, revelare (a unei calitati, a unui adevar ascuns etcetera); (prin extensiune) lucru revelat. ♦ A fi o revelatie = a depasi asteptarile, a surprinde, a uimi (prin calitati). ♦ (În credintele mistice) Dezvaluire a vointei lui Dumnezeu, facuta cuiva inzestrat cu facultati suprarationale. [Genitiv -iei, varianta revelatiune substantiv feminin / conform franceza revelation, limba latina revelatio].
5Revelație substantiv feminin descoperire neasteptata a unei calitati, a unui adevar ascuns etcetera ♢ lucru revelat. o a fi o - = a depasi asteptarile, a surprinde, a uimi (prin calitati). ♢ dezvaluire a vointei divinitatii, facuta cuiva inzestrat cu facultati suprarationale. (< franceza revelation, limba latina revelatio)