Rocaille
Definitie, sens si explicatie
1Rocaille adjectiv n. (În sintagma) Stil rocaille = gen de ornamentatie aparut in arta franceza din timpul domniei lui Ludovic al Xv-lea, caracterizat prin fantezia contururilor rasucite si prin imitarea unor elemente naturale (grote, stanci, roci). [Pronuntat: rocai] – Cuvant franceza
2Rocaille adjectiv n. [-caille pronume franceza -cai]
3Rocaille adjectiv invar.
Stil rocaille (si substantiv neutru) = stil caracteristic secolul Xviii, caracterizat prin fantezia contururilor rasucite si prin imitarea unor elemente naturale, ca grote, stanci etcetera [Pronume ro-cai. / < franceza rocaille].
Stil rocaille (si substantiv neutru) = stil caracteristic secolul Xviii, caracterizat prin fantezia contururilor rasucite si prin imitarea unor elemente naturale, ca grote, stanci etcetera [Pronume ro-cai. / < franceza rocaille].
4Rocaille [Ro-cai] adjectiv inv. stil - (si substantiv neutru) = stil, baza de inflorire a rococoului, caracterizat prin fantezia contururilor rasucite si prin imitarea unor elemente naturale (grote, stanci, volute vegetale etcetera). (< franceza rocaille)