Rostru
Definitie, sens si explicatie
1Rostru, rostruri, substantiv neutru
1. Organ bucal la unele insecte (muste, plosnite etcetera), alungit in forma de trompa.
2. Prelungire cartilaginoasa a botului rechinilor si altor animale.
3. Un fel de ghimpe frontal al cefalotoracelui la unii raci. – Din limba latina Rostrum, franceza Rostre.
1. Organ bucal la unele insecte (muste, plosnite etcetera), alungit in forma de trompa.
2. Prelungire cartilaginoasa a botului rechinilor si altor animale.
3. Un fel de ghimpe frontal al cefalotoracelui la unii raci. – Din limba latina Rostrum, franceza Rostre.
2Rostru substantiv neutru, art. rostrul; plural rostruri
3Rostru -ri n. 1) (la unele insecte) Organ bucal de forma unei trompe. 2) Prelungire cartilaginoasa a botului unor pesti. /<lat. rostrum, franceza rostre
4Rostru substantiv neutru
1. (Ant.) Pinten care se punea la prora corabiilor.
2. Tribuna oratorilor in forul roman, impodobita cu prore de corabii capturate in razboaie.
3. Formatie anatomica in forma de cioc. ♦ Partea terminala a scheletului unui belemnit. ♦ Organ bucal la unele insecte, alungit in forma de cioc. ♦ Prelungire care se observa la varful unor organe (de exemplu la silicua verzei). [Plural -ruri, (substantiv masculin) -ri. / conform limba latina rostrum, franceza rostre].
1. (Ant.) Pinten care se punea la prora corabiilor.
2. Tribuna oratorilor in forul roman, impodobita cu prore de corabii capturate in razboaie.
3. Formatie anatomica in forma de cioc. ♦ Partea terminala a scheletului unui belemnit. ♦ Organ bucal la unele insecte, alungit in forma de cioc. ♦ Prelungire care se observa la varful unor organe (de exemplu la silicua verzei). [Plural -ruri, (substantiv masculin) -ri. / conform limba latina rostrum, franceza rostre].
5Rostru1 substantiv neutru
1. (termen antic) pinten la prova navelor de lupta, cu care se spargea bordajul navelor inamice.
2. tribuna oratorilor in forul roman, impodobita cu prore de corabii capturate in razboaie.
2. (bot., anat.) prelungire in forma de cioc la partea terminala a unui organ, prelungire cartilaginoasa a botului unor pesti. ♢ trompa alungita la unele insecte. (< franceza rostre, limba latina rostrum)
1. (termen antic) pinten la prova navelor de lupta, cu care se spargea bordajul navelor inamice.
2. tribuna oratorilor in forul roman, impodobita cu prore de corabii capturate in razboaie.
2. (bot., anat.) prelungire in forma de cioc la partea terminala a unui organ, prelungire cartilaginoasa a botului unor pesti. ♢ trompa alungita la unele insecte. (< franceza rostre, limba latina rostrum)
6-rostru element rostr(i)-.