Rostui
Definitie, sens si explicatie
1Rostui, rostuiesc, verb Iv.
Tranzitiv
1. A aseza, a aranja asa cum trebuie; a face ordine. ♦ A aranja pe cineva intr-un post, intr-o situatie convenabila.
2. A procura ceva prin mijloace improvizate; a face rost de ceva.
3. A umple cu un material de etansare si a netezi rosturile dintre caramizile unei zidarii, dintre pavelele sau bordurile unei sosele etcetera pentru a impiedica patrunderea apei de ploaie sau de infiltratie.
4. A forma cu mana rostul urzelii la razboiul de tesut.
5. A bate, de o parte si de alta, varful dintilor unei panze de ferastrau. – Rost + sufix -ui.
Tranzitiv
1. A aseza, a aranja asa cum trebuie; a face ordine. ♦ A aranja pe cineva intr-un post, intr-o situatie convenabila.
2. A procura ceva prin mijloace improvizate; a face rost de ceva.
3. A umple cu un material de etansare si a netezi rosturile dintre caramizile unei zidarii, dintre pavelele sau bordurile unei sosele etcetera pentru a impiedica patrunderea apei de ploaie sau de infiltratie.
4. A forma cu mana rostul urzelii la razboiul de tesut.
5. A bate, de o parte si de alta, varful dintilor unei panze de ferastrau. – Rost + sufix -ui.
2Rostui verb verifica cuvantul: aseza, procura.
3Rostui verb
1. verifica cuvantul: randui.
2. (Text.) a navadi, a rosti. (A - urzeala.)
1. verifica cuvantul: randui.
2. (Text.) a navadi, a rosti. (A - urzeala.)
4Rostui verb, indicativ prezent 1 singular si. 3 plural rostuiesc, imperfect 3 singular rostuia; conj. prezent 3 singular si plural rostuiasca
5A rostui -iesc tranzitiv 1) A aseza conform unor cerinte de ordin practic. 2) (per-soane) A aranja intr-un post, intr-un loc bun. 3) rar A gasi la repezeala. 4) (urzeala) A face sa formeze un rost. 5) (rosturile unei con-structii) A astupa cu mortar sau cu un alt material (pentru a impiedica patrunderea apei). /rost + sufix -ui