Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Rus -ă

1 * Cuvantul cu diacritice: rus -ă
Cuvantul fara diacritice: rus

Definitie: RUS, -Ă, ruși, -se, substantiv masculin și feminin:, adjectiv 1. Substantiv masculin și feminin: Persoană care face parte din populația de bază a Rusiei sau este originară de acolo; 2. Adjectiv Care aparține Rusiei, privitor la Rusia. ♦ (Substantivat, f.) Limba rusă. – Din limba rusa rus'.

2 * Cuvantul cu diacritice: rus
Cuvantul fara diacritice: rus

Definitie: RUS s., adjectiv 1. substantiv (învechit și popular) muscal, (învechit) rosian. (E - de origine.) 2. adjectiv rusesc, (învechit și popular) muscălesc, (învechit) mosc, moschicesc, (învechit) rosian, rosienesc. (Stepa -.)

3 * Cuvantul cu diacritice: rus
Cuvantul fara diacritice: rus

Definitie: RUS adjectiv verifica cuvantul: arămiu, roșcat, roșcovan, roșiatic.

4 * Cuvantul cu diacritice: rus
Cuvantul fara diacritice: rus

Definitie: RUS substantiv verifica cuvantul: șvab.

5 * Cuvantul cu diacritice: rus
Cuvantul fara diacritice: rus

Definitie: rus substantiv masculin, adjectiv m., plural ruși; f. singular rusă, plural ruse

6 * Cuvantul cu diacritice: rus -ă ruși -e
Cuvantul fara diacritice: rus

Definitie: RUS¹ -ă (ruși, -e) Care aparține Rusiei sau populației ei; din Rusia. Stepă -ă. limba rusa rus

7 * Cuvantul cu diacritice: rus ruși
Cuvantul fara diacritice: rus

Definitie: RUS² ruși m. Persoană care face parte din populația de bază a Rusiei sau este originară din Rusia. limba rusa rus

8 * Cuvantul cu diacritice: rus rúsă
Cuvantul fara diacritice: rus

Definitie: RUS², RUSĂ, ruși, ruse, adjectiv Blond. (din limba slava (veche) rŭsu; deriv. din limba latina russus pare mai puțin prob., conform roșu)

9 * Cuvantul cu diacritice: rus
Cuvantul fara diacritice: rus

Definitie: RUS³, ruși, substantiv masculin (Entom.) Șvab¹, Blatta germanica. (din rus²)

10 * Cuvantul cu diacritice: rus rúsă
Cuvantul fara diacritice: rus

Definitie: rus (rusă), adjectiv – Roșu. – Mr. arus, megl. rus. Sl. rusŭ (Cihac, II, 321; Tiktin; Graur, BL, VI, 170). Derivat din limba latina russus (Pușcariu 1487; Capidan, Dacor., IV, 850; REW 7466) pare mai puțin probabilă, conform roșu. – Derivat rus, substantiv masculin (rus; gîndac, Blatta germanica); rusav, adjectiv (roșu), din rut. rusjavyj (Tiktin), secolul XVII, cuvant invechit; ruscă, substantiv feminin (femeie rusă; oaie roșcată); ruscea (var. rușcea), substantiv feminin (brîndușă, Colchicum autumnale); ruscuță, substantiv feminin (plante, Adonis flamea, A. vernalis; monedă de argint); rusesc, adjectiv (rus; îndrăcit, blestemat); rusește, adverb (în rusă, ca rușii); rusifica, verb (a face pe cineva rus, a se asimila rușilor); rusneac (var. rusnac), substantiv masculin (rutean); rușeț, adjectiv (roșcat); rușiță, substantiv feminin (vacă roșcată); rușulică (var. ruș(c)uliță), substantiv feminin (plantă, Hieracium aurantiacum). Rușchiu, substantiv neutru (Trans., loc pietros, arid) s-ar spune, în loc de ruschiu (conform ruscea, rușcea), datorită culorii roșietice a unora din aceste locuri, ca și în cazul lui rușeț, foarte folosit ca toponim; explicația lui Pușcariu, Dacor., III, 680, care pornește de la limba latina rūscŭlum, nu este convingătoare.