Rus -ă
Definitie, sens si explicatie
1Rus, -ă, rusi, -se, substantiv masculin si feminin:, adjectiv
1. Substantiv masculin si feminin: Persoana care face parte din populatia de baza a Rusiei sau este originara de acolo;
2. Adjectiv Care apartine Rusiei, privitor la Rusia. ♦ (Substantivat, f.) Limba rusa. – Din limba rusa Rus'.
1. Substantiv masculin si feminin: Persoana care face parte din populatia de baza a Rusiei sau este originara de acolo;
2. Adjectiv Care apartine Rusiei, privitor la Rusia. ♦ (Substantivat, f.) Limba rusa. – Din limba rusa Rus'.
2Rus s., adjectiv
1. substantiv (invechit si popular) muscal, (invechit) rosian. (E - de origine.)
2. adjectiv rusesc, (invechit si popular) muscalesc, (invechit) mosc, moschicesc, (invechit) rosian, rosienesc. (Stepa -.)
1. substantiv (invechit si popular) muscal, (invechit) rosian. (E - de origine.)
2. adjectiv rusesc, (invechit si popular) muscalesc, (invechit) mosc, moschicesc, (invechit) rosian, rosienesc. (Stepa -.)
3Rus adjectiv verifica cuvantul: aramiu, roscat, roscovan, rosiatic.
4Rus substantiv verifica cuvantul: svab.
5Rus substantiv masculin, adjectiv m., plural rusi; f. singular rusa, plural ruse
6Rus1 -a (rusi, -e) Care apartine Rusiei sau populatiei ei; din Rusia. Stepa -a. /< limba rusa rus
7Rus2 rusi m.
Persoana care face parte din populatia de baza a Rusiei sau este originara din Rusia. /< limba rusa rus
Persoana care face parte din populatia de baza a Rusiei sau este originara din Rusia. /< limba rusa rus
8Rus2, rusă, rusi, ruse, adjectiv Blond. (din limba slava (veche) rŭsu; deriv. din limba latina russus pare mai putin prob., conform rosu)
9Rus3, rusi, substantiv masculin (Entom.) svab1, Blatta germanica. (din rus2)
10Rus (rusa), adjectiv – Rosu. – Mr. arus, megl. rus.
Sl. rusŭ (Cihac, Ii, 321; Tiktin; Graur, Bl, Vi, 170).
Derivat din limba latina russus (Puscariu 1487; Capidan, Dacor., Iv, 850; Rew 7466) pare mai putin probabila, conform rosu. – Derivat rus, substantiv masculin (rus; gindac, Blatta germanica); rusav, adjectiv (rosu), din rut. rusjavyj (Tiktin), secolul Xvii, cuvant invechit; rusca, substantiv feminin (femeie rusa; oaie roscata); ruscea (var. ruscea), substantiv feminin (brindusa, Colchicum autumnale); ruscuta, substantiv feminin (plante, Adonis flamea, A. vernalis; moneda de argint); rusesc, adjectiv (rus; indracit, blestemat); ruseste, adverb (in rusa, ca rusii); rusifica, verb (a face pe cineva rus, a se asimila rusilor); rusneac (var. rusnac), substantiv masculin (rutean); ruset, adjectiv (roscat); rusita, substantiv feminin (vaca roscata); rusulica (var. rus(c)ulita), substantiv feminin (planta, Hieracium aurantiacum).
Ruschiu, substantiv neutru (Trans., loc pietros, arid) s-ar spune, in loc de ruschiu (conform ruscea, ruscea), datorita culorii rosietice a unora din aceste locuri, ca si in cazul lui ruset, foarte folosit ca toponim; explicatia lui Puscariu, Dacor., Iii, 680, care porneste de la limba latina rūscŭlum, nu este convingatoare.
Sl. rusŭ (Cihac, Ii, 321; Tiktin; Graur, Bl, Vi, 170).
Derivat din limba latina russus (Puscariu 1487; Capidan, Dacor., Iv, 850; Rew 7466) pare mai putin probabila, conform rosu. – Derivat rus, substantiv masculin (rus; gindac, Blatta germanica); rusav, adjectiv (rosu), din rut. rusjavyj (Tiktin), secolul Xvii, cuvant invechit; rusca, substantiv feminin (femeie rusa; oaie roscata); ruscea (var. ruscea), substantiv feminin (brindusa, Colchicum autumnale); ruscuta, substantiv feminin (plante, Adonis flamea, A. vernalis; moneda de argint); rusesc, adjectiv (rus; indracit, blestemat); ruseste, adverb (in rusa, ca rusii); rusifica, verb (a face pe cineva rus, a se asimila rusilor); rusneac (var. rusnac), substantiv masculin (rutean); ruset, adjectiv (roscat); rusita, substantiv feminin (vaca roscata); rusulica (var. rus(c)ulita), substantiv feminin (planta, Hieracium aurantiacum).
Ruschiu, substantiv neutru (Trans., loc pietros, arid) s-ar spune, in loc de ruschiu (conform ruscea, ruscea), datorita culorii rosietice a unora din aceste locuri, ca si in cazul lui ruset, foarte folosit ca toponim; explicatia lui Puscariu, Dacor., Iii, 680, care porneste de la limba latina rūscŭlum, nu este convingatoare.