Răsfăța
Definitie, sens si explicatie
1Răsfăța, rasfắt, verb I.
1. Tranzitiv A inconjura pe cineva cu dragoste, cu tandrete exagerata; a alinta; a razgaia. ♦ Reflexiv A se purta ca un copil alintat, dezmierdat exagerat; a face fasoane, mofturi; a se razgaia.
2. Tranzitiv si reflexiv A (se) inveseli, a (se) desfata, a (se) delecta.
3. Reflexiv A ocupa un spatiu mare, a se intinde. – Ras- + Fata.
1. Tranzitiv A inconjura pe cineva cu dragoste, cu tandrete exagerata; a alinta; a razgaia. ♦ Reflexiv A se purta ca un copil alintat, dezmierdat exagerat; a face fasoane, mofturi; a se razgaia.
2. Tranzitiv si reflexiv A (se) inveseli, a (se) desfata, a (se) delecta.
3. Reflexiv A ocupa un spatiu mare, a se intinde. – Ras- + Fata.
2Răsfăța verb
1. verifica cuvantul: alinta.
2. verifica cuvantul: lafai.
3. verifica cuvantul: delecta.
1. verifica cuvantul: alinta.
2. verifica cuvantul: lafai.
3. verifica cuvantul: delecta.
3Rasfata verb, indicativ prezent 1 singular rasfat, 3 singular si plural rasfata
4A Răsfăța rasfat tranzitiv (mai ales copii) A face sa se rasfete; a razgaia. /ras- + fata
5A Se Răsfăța ma rasfat intranzitiv 1) (mai ales despre copii) A se alinta peste masura; a se razgaia. 2) A fi cuprins de placere si de admiratie; a se delecta; a se desfata. 3) A se intinde in voie (ocupand un loc mai mare decat trebuie). /ras- + fata
6Rasfata (rasfatat, rasfatat), verb –
1. A alinta, a dezmierda. –
2. A lingusi, a peria. –
3. (Refl.) A se desfata, a huzuri, a se bucura de ceva.
Origine incerta.
Se considera drept der. de la un limba latina *re-ex-faciāre (Puscariu 1442; Rew 3130) sau direct de la fata (Tiktin; Candrea), cu sensul initial de „a mingiia fata”; dar aceasta der. nu este posibila, daca se are in vedere sensul luii ex-, conform limba italiana sfacciato.
Mai probabil ar fi o varianta de la desfata, care are acelasi sens, dupa paralelismul rasface = desface, raspica = despica etcetera; pentru rezultatul t › t conform a infata.
Derivat rasfat, substantiv neutru (desfatare, placere, orgie, desfriu; alintare); rasfatatura (var. cuvant invechit rasfataciune), substantiv feminin (dezmierdare, alint).
Din rom. provine sas. resfetsan.
1. A alinta, a dezmierda. –
2. A lingusi, a peria. –
3. (Refl.) A se desfata, a huzuri, a se bucura de ceva.
Origine incerta.
Se considera drept der. de la un limba latina *re-ex-faciāre (Puscariu 1442; Rew 3130) sau direct de la fata (Tiktin; Candrea), cu sensul initial de „a mingiia fata”; dar aceasta der. nu este posibila, daca se are in vedere sensul luii ex-, conform limba italiana sfacciato.
Mai probabil ar fi o varianta de la desfata, care are acelasi sens, dupa paralelismul rasface = desface, raspica = despica etcetera; pentru rezultatul t › t conform a infata.
Derivat rasfat, substantiv neutru (desfatare, placere, orgie, desfriu; alintare); rasfatatura (var. cuvant invechit rasfataciune), substantiv feminin (dezmierdare, alint).
Din rom. provine sas. resfetsan.