Răstigni
Definitie, sens si explicatie
1Răstigni, rastignesc, verb Iv.
Tranzitiv
1. A ucide in chinuri pe cineva (mai ales in antichitate), pironindu-l cu bratele si cu picioarele pe o cruce; a crucifica. ♦ P. ext.
A chinui, a tortura.
2. A intinde cuiva bratele in laturi (pentru a-l imobiliza). ♦ Reflexiv A se intinde (in mod neglijent) cu mainile si cu picioarele desfacute. – Din limba slava (veche) Rastengnonti.
Tranzitiv
1. A ucide in chinuri pe cineva (mai ales in antichitate), pironindu-l cu bratele si cu picioarele pe o cruce; a crucifica. ♦ P. ext.
A chinui, a tortura.
2. A intinde cuiva bratele in laturi (pentru a-l imobiliza). ♦ Reflexiv A se intinde (in mod neglijent) cu mainile si cu picioarele desfacute. – Din limba slava (veche) Rastengnonti.
2Răstigni verb a crucifica, (invechit si popular) a pironi.
3Rastigni verb, indicativ prezent 1 singular si 3 plural rastignesc, imperfect 3 singular rastignea; conj. prezent 3 singular si plural rastigneasca
4A se răstigni ma -esc intranzitiv A sta (culcat) cu mainile si cu picioarele intinse in laturi. /<sl. rastengnonti
5Rastigni (rastignesc, rastignit), verb – A crucifica.
Sl. rastęgnąti „a sili” (Miklosich, Slaw.
Elem., 42; Cihac, Ii, 368). – Derivat rastignitor, substantiv masculin (crucificator), cuvant invechit; rastignitura, substantiv feminin (crucificare), cuvant invechit
Sl. rastęgnąti „a sili” (Miklosich, Slaw.
Elem., 42; Cihac, Ii, 368). – Derivat rastignitor, substantiv masculin (crucificator), cuvant invechit; rastignitura, substantiv feminin (crucificare), cuvant invechit