Definitie Sancțiune - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: SancȚiÚne, sanctiuni, substantiv feminin
1. Aprobare data unei legi de catre seful statului, pentru a o face executorie; prin extensiune confirmare a unui act de catre o autoritate sau o instanta superioara celei care 1-a emis, pentru a-i da valabilitate. ♦ P. gener.
Aprobare, confirmare; consfintire.
2. Pedeapsa prevazuta de lege pentru cei care incalca dispozitiile ei; p. gener. pedeapsa. ♦ (În dreptul international) Sistem de masuri (economice, financiare, militare) cu caracter de pedeapsa, aplicat unui stat; represalii contra partii care nu respecta obligatiile luate printr-o conventie. [Pronuntat: -ti-u-] – Din franceza Sanction, limba latina Sanctio, -onis.

Varianta definitie 2: SancȚiÚne substantiv I.
1. verifica cuvantul: pedeapsa.
2. penalizare. (- primita de un sportiv.) II. confirmare.

Varianta definitie 3: Sanctiune substantiv feminin (silabe sanc-ti-u-), g.-d. art. sanctiunii; plural sanctiuni

Varianta definitie 4: SancȚiÚne -i f. 1) Act prin care seful statului aproba o lege trecuta prin parlament, pentru a o face executorie. 2) Aprobare oficiala a unui act de catre o instanta superioara celei care l-a emis, pentru a-i imprima valabilitate. 3) Masura represiva pentru incalcarea unei legi; pedeapsa. - finala. 4) Masura de constrangere (de natura politica, economica sau militara) aplicata unui stat de catre o organizatie internationala pentru a reprima un act de violenta sau posibilitatea unui asemenea act. [G.-D. Sanctiunii; Sil. sanc-ti-u-ne] /< franceza sanction, limba latina sanctio, -onis

Varianta definitie 5: SancȚiÚne substantiv feminin (Jur.)
1. Faptul de a sanctiona; sanctionare; confirmare, intarire a unui act de catre o autoritate superioara celei care l-a efectuat. ♦ Aprobare, intarire, confirmare.
2. Pedeapsa, osanda. ♦ (În dreptul international) Sistem de masuri cu caracter de pedeapsa luate contra partii care nu respecta obligatiile asumate printr-o conventie. [Conform: franceza sanction, limba latina sanctio].

Varianta definitie 6: SancȚiÚne substantiv feminin
1. confirmare a unui act de catre o autoritate superioara celei care l-a emis. ♢ aprobare, intarire, consfintire.
2. masura de constrangere aplicata ca urmare a nerespectarii unei obligatii asumate; (prin extensiune) pedeapsa. (< franceza sanction, limba latina sanctio)