Sas
Definitie, sens si explicatie
1Sas1, sasi, substantiv masculin Persoana care face parte din populatia germana colonizata, intre secolul Xii si Xiii, in unele parti ale Transilvaniei. – Conform: limba maghiara s z a s z.
2Sas2, sasuri, substantiv neutru Încapere sau compartiment dintr-un sistem tehnic sau dintr-o instalatie, care poate comunica alternativ cu alte incaperi ori cu exteriorul. – Din franceza Sas.
3Sas adjectiv verifica cuvantul: sasesc. (Populatie -.)
4Sas (persoana) substantiv masculin, plural sasi
5Sas (incapere) substantiv neutru, plural sasuri
6Sas substantiv neutru (Tehnica) Parte a unui canal intre cele doua porti ale unei ecluze. ♦ Compartiment dintr-un sistem tehnic care poate comunica alternativ cu alte compartimente sau cu exteriorul. [< franceza sas].
7Sas substantiv neutru
1. parte a unui canal intre cele doua porti ale unei ecluze.
2. compartiment dintr-un sistem tehnic sau dintr-o instalatie, situat intre doua spatii inchise ori intre un spatiu inchis si exterior, putand comunica alternativ cu acestea. ♢ tub de otel sau al unui cheson (3) pneumatic care leaga camera de lucru cu celula de aer. (< franceza sas)
1. parte a unui canal intre cele doua porti ale unei ecluze.
2. compartiment dintr-un sistem tehnic sau dintr-o instalatie, situat intre doua spatii inchise ori intre un spatiu inchis si exterior, putand comunica alternativ cu acestea. ♢ tub de otel sau al unui cheson (3) pneumatic care leaga camera de lucru cu celula de aer. (< franceza sas)
8Sas (sasi), substantiv masculin – Saxon din Transilvania.
Sl. sasŭ (Miklosich, Slaw.
Elem., 44; Cihac, Ii, 327), din verifica cuvantul: limba germana sahso › limba germana Sachse, conform pol., ceh. sas, mag. szasz (Galdi, Dict., 96). – Derivat sasoiaca (var. sasca), substantiv feminin (saxona); sasesc, adjectiv (saxon); saseste, adverb (in dialectul sasilor); sasime, substantiv feminin (comunitate de saxoni); sasau (var. saschiu, sasiu), substantiv masculin (Trans., cununita, Vinca minor), din mag. szaszfu „floarea sasului” (Tiktin; Draganu, Dacor., Vi, 274), a carui relatie cu limba sarba: sasa „anemona”pare indoielnica (Cihac, Ii, 327).
Sl. sasŭ (Miklosich, Slaw.
Elem., 44; Cihac, Ii, 327), din verifica cuvantul: limba germana sahso › limba germana Sachse, conform pol., ceh. sas, mag. szasz (Galdi, Dict., 96). – Derivat sasoiaca (var. sasca), substantiv feminin (saxona); sasesc, adjectiv (saxon); saseste, adverb (in dialectul sasilor); sasime, substantiv feminin (comunitate de saxoni); sasau (var. saschiu, sasiu), substantiv masculin (Trans., cununita, Vinca minor), din mag. szaszfu „floarea sasului” (Tiktin; Draganu, Dacor., Vi, 274), a carui relatie cu limba sarba: sasa „anemona”pare indoielnica (Cihac, Ii, 327).