Definitie Saturație - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: SaturaȚie substantiv feminin
1. Stare a unui compus chimic care nu mai contine valente libere si deci nu mai poate aditiona alte elemente in molecula lui; stare a unei solutii in care nu se mai poate dizolva o noua cantitate din substanta dizolvata; stare a unui mediu gazos in care nu se mai poate evapora o noua cantitate dintr-un anumit lichid; stare a unui sistem chimic, fizic sau tehnic pentru care o anumita marime caracteristica a atins valoarea ei maxima. ♢ Locutiune adverb Pana la saturatie = A) pana la completarea tuturor valentelor libere; B) figurat la nivelul de la care cineva nu mai poate suporta.
2. Stare de intensitate maxima a unui fenomen, satisfacere maxima a cuiva; prin extensiune plictiseala, oboseala, dezgust care decurge dintr-o astfel de stare. – Din franceza Saturation, limba latina Saturatio, -onis.

Varianta definitie 2: SaturaȚie substantiv saturare. (Stare de - a unei solutii.)

Varianta definitie 3: Saturatie substantiv feminin (silabe -ti-e), art. saturatia (silabe -ti-a), g.-d. saturatii, art. saturatiei

Varianta definitie 4: SaturaȚie f. 1) Stare a unei solutii in care nu se mai poate dizolva o cantitate din aceeasi substanta. 2) Stare de intensitate maxima a unui fenomen sau de satisfactie maxima. 3) Dezgust provocat de o asemenea stare. [G.-D. Saturatiei; Sil. -ti-e] /<fr. saturation, limba latina saturatio, -onis

Varianta definitie 5: SaturaȚie substantiv feminin Stare a unui sistem fizic sau chimic pentru care anumite marimi au atins valoarea maxima; (prin specializare) stare a unei solutii care contine cea mai mare cantitate posibila dintr-un corp dizolvat in ea. ♦ Stare a unui compus care nu mai contine valente libere. ♦ (Figurat) Îmbuibare, dezgust, plictiseala. [Genitiv -iei, varianta saturatiune substantiv feminin / conform franceza saturation, limba latina saturatio].

Varianta definitie 6: SaturaȚie substantiv feminin
1. stare a unui sistem fizico-chimic sau tehnic pentru care anumite marimi au atins valoarea maxima; stare a unei solutii care contine cea mai mare cantitate posibila dintr-un corp dizolvat in ea. ♢ stare a unui compus care nu mai contine valente libere.
2. (figurativ) satisfacere maxima a cuiva; (prin extensiune) imbuibare; satietate (2). o pana la - = atat cat poate suporta cineva. (< franceza saturation, limba latina saturatio)