Scoică
Definitie, sens si explicatie
1Scoică, scoici, substantiv feminin
1. Nume dat mai multor specii de moluste care au corpul moale, ocrotit de doua valve calcaroase, de obicei cenusii, care formeaza scheletul extern al animalului. ♢ Scoica de rau = gen de scoici comestibile care traiesc pe sub malurile adanci ale raurilor (Unio); molusca din acest gen.
Scoica de balta (sau de lac) = gen de scoici comestibile care traiesc de obicei in malul apelor statatoare sau cu un curs linistit (Anodonta); molusca din acest gen.
Scoica de margaritar (sau de perle de mare) = scoica din Oceanul Indian si Pacific, care produce perle (Meleagrina margaritifera).
2. Scheletul calcaros al scoicii (1); cochilie. ♦ Cochilie de melc.
3. Acoperis (de sticla) in forma unei cochilii de scoica (1) sau in forma de evantai, construit la intrarea intr-o cladire.
4. Excrescenta osoasa care se formeaza pe chisita sau pe coroana copitei calului si care face ca animalul sa schiopateze.
5. (La armele de vanatoare) Adancitura inchizatorului, in care este insurubat percutorul. – Din limba slava (veche) Skolika.
1. Nume dat mai multor specii de moluste care au corpul moale, ocrotit de doua valve calcaroase, de obicei cenusii, care formeaza scheletul extern al animalului. ♢ Scoica de rau = gen de scoici comestibile care traiesc pe sub malurile adanci ale raurilor (Unio); molusca din acest gen.
Scoica de balta (sau de lac) = gen de scoici comestibile care traiesc de obicei in malul apelor statatoare sau cu un curs linistit (Anodonta); molusca din acest gen.
Scoica de margaritar (sau de perle de mare) = scoica din Oceanul Indian si Pacific, care produce perle (Meleagrina margaritifera).
2. Scheletul calcaros al scoicii (1); cochilie. ♦ Cochilie de melc.
3. Acoperis (de sticla) in forma unei cochilii de scoica (1) sau in forma de evantai, construit la intrarea intr-o cladire.
4. Excrescenta osoasa care se formeaza pe chisita sau pe coroana copitei calului si care face ca animalul sa schiopateze.
5. (La armele de vanatoare) Adancitura inchizatorului, in care este insurubat percutorul. – Din limba slava (veche) Skolika.
2Scoică substantiv verifica cuvantul: auricula, pavilionul urechii, ureche.
3Scoică substantiv (Zool.)
1. bivalva, lameli-branhiat. (Mancare de -i.)
2. scoica de balta (Anodonta) = anodonta, scoica de lac; scoica de lac verifica cuvantul: scoica de balta.
3. verifica cuvantul: cochilie.
1. bivalva, lameli-branhiat. (Mancare de -i.)
2. scoica de balta (Anodonta) = anodonta, scoica de lac; scoica de lac verifica cuvantul: scoica de balta.
3. verifica cuvantul: cochilie.
4Scoica substantiv feminin, g.-d. art. scoicii; plural scoici
5Scoică -ci f. 1) Molusca cu corpul moale, inchis intr-o cochilie calcaroasa. ♢ --de-rau, --de-balta scoici dulcicole de talie mica, comestibile. --de-margaritar scoica marina exotica in care se formeaza perle. 2) Învelis protector calcaros al acestei moluste; cochilie. 3) figurat Obiect asemanator cu acest invelis. 4) Casa calcaroasa a melcului. 5) Acoperis mic sub forma de streasina construit deasupra intrarii intr-o cladire; marchiza. 6) Excrescenta cornoasa ce apare uneori pe chisita sau pe copita calului. /<sl. skolika
6Scoica (-ci), substantiv feminin –
1. Specie de moluste, cochilie. –
2. Os mort, tumoare pe tendon. –
3. Ureche, pavilion al urechii. –
4. Ținta cu cap de metal stralucitor, drept ornament.
Sl. skolĭka (Miklosich, Slaw.
Elem., 45; Cihac, Ii, 332; Conev 53), conform bulgara, pol. skojka, limba sarba:, cr., slov. skoljka.
1. Specie de moluste, cochilie. –
2. Os mort, tumoare pe tendon. –
3. Ureche, pavilion al urechii. –
4. Ținta cu cap de metal stralucitor, drept ornament.
Sl. skolĭka (Miklosich, Slaw.
Elem., 45; Cihac, Ii, 332; Conev 53), conform bulgara, pol. skojka, limba sarba:, cr., slov. skoljka.