Semantem
Definitie, sens si explicatie
1Semantém, semanteme, substantiv neutru (Lingv.) Unitate de baza a cuvantului, in cadrul unei familii lexicale (egala, de obicei, cu radacina cuvantului), considerata ca purtatoare a sensului lexical. – Din franceza Semantème.
2Semantem substantiv neutru, plural semanteme
3Semantém -e n. lingv.
Parte de cuvant considerata ca purtatoare a sensului lexical. /<fr. semanteme
Parte de cuvant considerata ca purtatoare a sensului lexical. /<fr. semanteme
4Semantém substantiv neutru Unitate de baza a unui cuvant in cadrul unei familii lexicale, purtatoare a sensului lexical. [< franceza semantème, conform limba greaca (veche) semainen – a insemna].
5Semantém substantiv neutru (lingv.) cea mai mica unitate semantica a unui cuvant, identificabila adesea cu radacina acestuia, care constituie suportul semnificatiei lexicale; lexem. (< franceza semantème)