Definitie Senin -ă - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Senin, -Ă, senini, -e, adjectiv , substantiv neutru
1. Adjectiv (Despre cer) Fara nori, limpede, clar; linistit. ♦ Luminos.
2. Figurativ (Despre oameni, despre expresia figurii lor, despre manifestarile lor) Care exprima liniste, multumire sufleteasca; netulburat, luminos, linistit, fericit.
3. Substantiv neutru: Seninatate, limpezime, claritate (a cerului). ♢ Locutiune adverb Din (chiar) senin = dintr-o data, pe neasteptate, fara veste; fara motiv (vizibil). [Varianta: (invechit si reg.) Sarin, -a adjectiv ] – Limba Latina Serenus.

Varianta definitie 2: Senin antonim: innorat, noros

Varianta definitie 3: Senin substantiv verifica cuvantul: astampar, liniste, odihna, pace, repaus, tihna.

Varianta definitie 4: Senin adjectiv , substantiv verifica cuvantul: calm.

Varianta definitie 5: Senin adjectiv , substantiv
1. adjectiv albastru, clar, curat, limpede, pur, straveziu, (livresc) limpid, (Transilvania) tistas, (invechit) seninat, seninos, (figurativ) spalat. (Un cer -.)
2. substantiv albastru, albastrime, azur, claritate, limpezime, seninatate, (rar) limpezis, (invechit si reg.) seninat, (regional) vinetie, (Mold. si Bucovina) sineala, (invechit) senineala. (-ul cerului.)
3. adjectiv frumos, insorit, (rar) soros, (popular) sorit. (O zi -)
4. adjectiv limpede, luminos. (Zori -.)
5. adjectiv frumos, (invechit) seninos. (Nopti -.)
6. adjectiv (livr. figurativ) olimpian. (Un spirit -.)

Varianta definitie 6: Senin adjectiv verifica cuvantul: lin, linistit, netulburat, tihnit.

Varianta definitie 7: Senin adjectiv m., plural senini; f. singular senina, plural senine

Varianta definitie 8: Senin substantiv neutru

Varianta definitie 9: Senin1 n.
Lipsa de nori; seninatate; limpezime. ♢ Din - deodata; pe neasteptate. /<lat. serenus

Varianta definitie 10: Senin2 -a (-i, -e) 1) (despre cer, timp etcetera) Care este fara nori; limpede. 2) fig.
Care vadeste liniste sufleteasca; calm; netulburat. Privire -a. /<lat. sarenus

Varianta definitie 11: Senin seninuri, substantiv neutru (regional) stanca.

Varianta definitie 12: Senin (-na), adjectiv – Limpede, clar. – Varianta Trans. serin, sarin.
Mr., megl. sirin.
Limba Latina serēnus (Puscariu 1579; REW 7843), conform vegl. saran, prov., cat. serè, franceza serein.
Asimilarea rin › nin este recenta. – Derivat seninare, substantiv feminin (Trans., stinca de piatra lustruita sau stralucitoare); seninatate (var. seninete), substantiv feminin (claritate), pe care Puscariu 1580 il reduce la limba latina serēnitas; (in)senina, verb (a se face senin).