Serdar
Definitie, sens si explicatie
1Serdar, serdari, substantiv masculin
1. (În secolul Xvii-xviii, in Țara Romaneasca si Moldova) Comandant de oaste, mai ales de calarime. ♢ Marele serdar sau serdarul mare = comandant de oaste facand parte dintre boierii de divan.
Serdar de mazili = comandantul calarimii formate din boierii mazili.
2. (În secolul Xviii-xix) Boier de rang mijlociu. – Din limba turca: Serdār.
1. (În secolul Xvii-xviii, in Țara Romaneasca si Moldova) Comandant de oaste, mai ales de calarime. ♢ Marele serdar sau serdarul mare = comandant de oaste facand parte dintre boierii de divan.
Serdar de mazili = comandantul calarimii formate din boierii mazili.
2. (În secolul Xviii-xix) Boier de rang mijlociu. – Din limba turca: Serdār.
2Serdar substantiv masculin, plural serdari
3Serdar -i m. 1) (in evul mediu) Comandant de oaste si, mai ales, de calarime. 2) (in secolul Xviii-xix) Boier de rang mijlociu. /<turc. serdar
4Serdar, serdari, substantiv masculin (invechit)
1. (in secolul Xvi-xvii) comandant de oaste, mai ales de calarime.
2. (in secolul Xviii-xix) boier de rang mijlociu.
3. general de cavalerie in armata otomana.
4. (regional) calau.
1. (in secolul Xvi-xvii) comandant de oaste, mai ales de calarime.
2. (in secolul Xviii-xix) boier de rang mijlociu.
3. general de cavalerie in armata otomana.
4. (regional) calau.
5Serdar (-ri), substantiv masculin –
1. General turc, de cavalerie. –
2. (Moldova) Comandant militar de la frontiera Nistrului. –
3. (Munt.) Boier de rang mijlociu, primul din categoria lui, seful armatei, inspector general al postelor si comunicatiilor. –
4. În secolul Xviii-xix, titlu nobiliar, boier de rangul al treilea, asimilat de Regulamentul Organic cu gradul de capitan. – Varianta sardar.
Limba Turca: (per.) serdar (Roesler 603; seineanu, Ii, 319; Lokotsch 1851). – Derivat serdareasa, substantiv feminin (nevasta de serdar); serdaresc adjectiv (de serdar); serdarie, substantiv feminin (functia de serdar); circserdar, substantiv masculin (in primele decenii ale secolul Xix, capitan de jandarmerie rural), din limba turca: kirkserdar.
1. General turc, de cavalerie. –
2. (Moldova) Comandant militar de la frontiera Nistrului. –
3. (Munt.) Boier de rang mijlociu, primul din categoria lui, seful armatei, inspector general al postelor si comunicatiilor. –
4. În secolul Xviii-xix, titlu nobiliar, boier de rangul al treilea, asimilat de Regulamentul Organic cu gradul de capitan. – Varianta sardar.
Limba Turca: (per.) serdar (Roesler 603; seineanu, Ii, 319; Lokotsch 1851). – Derivat serdareasa, substantiv feminin (nevasta de serdar); serdaresc adjectiv (de serdar); serdarie, substantiv feminin (functia de serdar); circserdar, substantiv masculin (in primele decenii ale secolul Xix, capitan de jandarmerie rural), din limba turca: kirkserdar.