Sever -ă
Definitie, sens si explicatie
1Sevér, -ă, severi, -e, adjectiv
1. (Despre oameni; adesea adverbial) Care judeca si pedepseste fara indulgenta; exigent, pretentios, riguros. ♦ Care nu admite abateri de la normele sau regulile stabilite, care nu admite circumstante atenuante; rigid.
Lege severa. ♦ (Despre aspectul, expresia, manifestarile oamenilor) Lipsit de blandete, aspru, grav. ♦ P. ext.
Solemn.
2. Fara multe ornamente; sobru, auster. – Din franceza Sevère, limba latina Severus.
1. (Despre oameni; adesea adverbial) Care judeca si pedepseste fara indulgenta; exigent, pretentios, riguros. ♦ Care nu admite abateri de la normele sau regulile stabilite, care nu admite circumstante atenuante; rigid.
Lege severa. ♦ (Despre aspectul, expresia, manifestarile oamenilor) Lipsit de blandete, aspru, grav. ♦ P. ext.
Solemn.
2. Fara multe ornamente; sobru, auster. – Din franceza Sevère, limba latina Severus.
2Sever antonim: bland, indulgent
3Sevér adjectiv verifica cuvantul: grav, greu, malign, periculos, primejdios, serios.
4Séver substantiv verifica cuvantul: miazanoapte, nord.
5Sevér adjectiv
1. verifica cuvantul: exigent.
2. verifica cuvantul: aspru.
3. verifica cuvantul: riguros.
4. verifica cuvantul: auster.
5. auster, grav, sobru, (rar) aspru. (O frumusete -; linii - ale fetii.)
1. verifica cuvantul: exigent.
2. verifica cuvantul: aspru.
3. verifica cuvantul: riguros.
4. verifica cuvantul: auster.
5. auster, grav, sobru, (rar) aspru. (O frumusete -; linii - ale fetii.)
6Sever adjectiv m., plural severi; f. singular severa, plural severe
7Sevér -a (-i, -e) 1) (despre persoane) Care se caracterizeaza prin lipsa de indulgenta; fara indulgenta; exigent; aspru; dur. 2) si adverbial (despre manifestari ale persoanelor) Care vadeste neinduplecare; exigent; auster; dur; aspru. 3) Care nu admite nici o abatere de la normele sau regulile stabilite. 4) (despre prescriptii, reguli, legi) Care este in conformitate cu anumite prevederi; rigid; strict. 5) Care se impune prin gravitate; cuprins de seriozitate; grav; serios. Aspect -. 6) Care contine strictul necesar de ornamente; sobru; auster. Stil -.
Arhitectura -a. /<fr. severe, limba latina severus
Arhitectura -a. /<fr. severe, limba latina severus
8Sever substantiv neutru singular (invechit)
1. nord, septentrion.
2. nume de vant care bate dinspre nord.
1. nord, septentrion.
2. nume de vant care bate dinspre nord.
9Sevér, -ă adjectiv
1. Aspru, lipsit de blandete; grav. ♦ Pretentios; strasnic, riguros.
2. Rigid, aspru, serios.
3. Lipsit de ornamente inutile; sobru; auster. [< franceza sevère, limba italiana severo, limba latina severus].
1. Aspru, lipsit de blandete; grav. ♦ Pretentios; strasnic, riguros.
2. Rigid, aspru, serios.
3. Lipsit de ornamente inutile; sobru; auster. [< franceza sevère, limba italiana severo, limba latina severus].
10Sevér, -ă aspru, lipsit de Blândețe; grav. ♢ exigent, pretentios; strasnic, riguros.
2. rigid, serios, solemn.
3. lipsit de ornamente inutile; sobru; auster. (< franceza sevère, limba latina severus)
2. rigid, serios, solemn.
3. lipsit de ornamente inutile; sobru; auster. (< franceza sevère, limba latina severus)