Sfară
Definitie, sens si explicatie
1Sfară substantiv feminin Miros greu (si fum) rezultat din arderea grasimilor sau a carnii, de la lumanari de seu etcetera; fum inecacios. ♢ Expresie A da sfara in tara (sau, rar, in sat, in mahala etcetera) = a da de stire, a raspandi o veste. [Varianta: Sfara substantiv feminin] – Din limba slava (veche) Skvara.
2Sfara substantiv feminin, plural sfare
3Sfară f.
Fum cu miros specific provenit din arderea grasimilor sau a carnii. ♢ A da - in tara a da de stire; a vesti. /<sl. skvara
Fum cu miros specific provenit din arderea grasimilor sau a carnii. ♢ A da - in tara a da de stire; a vesti. /<sl. skvara
4Sfara2, sfare, substantiv feminin (invechit) sfada, cearta.
5Sfara substantiv feminin –
1. Fum, fum inecacios. –
2. Miros greu, miros de carne sau de grasime incinsa. –
3. (Înv.) Sacrificiu. –
4. Anunt, stire. – Varianta Mold. sfara.
Sl. skvara (Miklosich, Slaw.
Elem., 44; Cihac, Ii, 337).
Sensul 4, azi aproape exclusiv sfoara, in expresia „a da sf(o)ara’n tara” „a face cunoscut”, fara indoiala din sensul cuvant invechit de a comunica stirile importante prin focuri de straja. – Derivat sfarog, substantiv neutru (obiect ars sau uscat), cu sufix -og (dupa Candrea, din limba rusa svarok; dupa Scriban, din limba slava (veche) tvarogŭ „brinza”); sfarogi (var. sfarogi, sfirlogi), verb (a se face sfavog, a se scoroji), negresit in relatie expresiva cu (s)corogi; sfirloaga, substantiv feminin (incaltaminte uzata); sfarnic, substantiv neutru (invechit, altar pentru jertfa). – Din rom. provine limba tiganeasca: suvara „veste” (Graur, Bl, Iii, 186).
Conform: scrada.
1. Fum, fum inecacios. –
2. Miros greu, miros de carne sau de grasime incinsa. –
3. (Înv.) Sacrificiu. –
4. Anunt, stire. – Varianta Mold. sfara.
Sl. skvara (Miklosich, Slaw.
Elem., 44; Cihac, Ii, 337).
Sensul 4, azi aproape exclusiv sfoara, in expresia „a da sf(o)ara’n tara” „a face cunoscut”, fara indoiala din sensul cuvant invechit de a comunica stirile importante prin focuri de straja. – Derivat sfarog, substantiv neutru (obiect ars sau uscat), cu sufix -og (dupa Candrea, din limba rusa svarok; dupa Scriban, din limba slava (veche) tvarogŭ „brinza”); sfarogi (var. sfarogi, sfirlogi), verb (a se face sfavog, a se scoroji), negresit in relatie expresiva cu (s)corogi; sfirloaga, substantiv feminin (incaltaminte uzata); sfarnic, substantiv neutru (invechit, altar pentru jertfa). – Din rom. provine limba tiganeasca: suvara „veste” (Graur, Bl, Iii, 186).
Conform: scrada.
6Sfara substantiv feminin – Cearta, gilceava, altercatie.
Sl. svara (Tiktin).
Sex.
Xvi, cuvant invechit
Sl. svara (Tiktin).
Sex.
Xvi, cuvant invechit