1
Sfințit2, -ă, sfințiți, -te, adjectiv (Bisericesc)
1. Asupra căruia a fost invocat harul divin pentru a-i da un caracter sacru.
2. Epitet de onoare dat clericilor. – Vezi Sfinți1.
1. Asupra căruia a fost invocat harul divin pentru a-i da un caracter sacru.
2. Epitet de onoare dat clericilor. – Vezi Sfinți1.
DEX – dicționarul explicativ
2
Sfințit1 substantiv neutru vezi Asfințit.
DEX – dicționarul explicativ
3
Sfințit adjectiv Amețit.
Băut.
Beat.
Cherchelit.
Hirotonisit.
Hirotonit.
Îmbătat.
Tur-mentat.
Băut.
Beat.
Cherchelit.
Hirotonisit.
Hirotonit.
Îmbătat.
Tur-mentat.