Beat
Definitie, sens si explicatie
1Beat1, adjectiv invar.
1. Care apartine beatnicilor, specific beatnicilor.
2. Care apartine unui stil distinct in rockul modern (si in jaz). [Pronuntat: bit] – Cuvant limba engleza
1. Care apartine beatnicilor, specific beatnicilor.
2. Care apartine unui stil distinct in rockul modern (si in jaz). [Pronuntat: bit] – Cuvant limba engleza
2Beat2, -ă, beti, -te, adjectiv
1. Care este in stare de ebrietate; aghesmuit, afumat, ametit, baut2 (2), cherchelit, facut2, matosit. ♦ Figurativ Coplesit, ametit, tulburat de o stare sufleteasca foarte placuta.
Beat de amor.
Beat de fericire. – Limba Latina Bibitus.
1. Care este in stare de ebrietate; aghesmuit, afumat, ametit, baut2 (2), cherchelit, facut2, matosit. ♦ Figurativ Coplesit, ametit, tulburat de o stare sufleteasca foarte placuta.
Beat de amor.
Beat de fericire. – Limba Latina Bibitus.
3Beat antonim: treaz
4Beat adjectiv verifica cuvantul: ametit, zapacit.
5Beat adjectiv ametit, baut, cherchelit, imbatat, turmentat, (livresc) grizat, (rar) trecut, (invechit si popular) candriu, (popular) turlac, vajait, (regional) amnarit, invinosat, ratutit, vinos, (prin Banat) chermeleu, (Transilvania si Maram.) sumen, (prin Transilvania) sumenit, (familiar) abtiguit, (familiar si figurativ) afumat, aghesmuit, facut, otelit, pilit, sfintit, tamaiat, tarnosit, trasnit, turtit, (argotic) mahit, matol, matosit. (E un om -.)
6Beat -a (beti, bete) 1) Care a consumat sau este sub efectul alcoolului; atins de bautura; in stare de ebrietate; baut. - turta. 2) fig.
Care este intr-o stare sufleteasca foarte placuta (din cauza unei emotii puternice). - de fericire. /<lat. bibitus
Care este intr-o stare sufleteasca foarte placuta (din cauza unei emotii puternice). - de fericire. /<lat. bibitus
7Beat substantiv neutru (Muzica) Bataie, timp; timpul forte al unei masuri. ♦ (În muzica usoara) Stil aparut la inceputul deceniului al saptelea, care presupunea accentuarea tuturor celor patru timpi ai masurii, peste aceasta structura metroritmica de baza suprapunandu-se o serie de alte celule ritmice secundare. ♦ (În formatiile instrumentale) Prezenta tobei mari. [Pronume bit. / < limba engleza beat].
8Beat bit/ I. adjectiv inv. care apartine beatnicilor.
Ii. substantiv neutru
1. (jaz) bataie, timp al unei masuri.
2. stil in rockul modern (si in jaz) la inceputul deceniului al saptelea, care presupune accentuarea tuturor celor patru timpi ai masurii. ♢ (in formatiile instrumentale) prezenta tobei mari. (< limba engleza beat)
Ii. substantiv neutru
1. (jaz) bataie, timp al unei masuri.
2. stil in rockul modern (si in jaz) la inceputul deceniului al saptelea, care presupune accentuarea tuturor celor patru timpi ai masurii. ♢ (in formatiile instrumentale) prezenta tobei mari. (< limba engleza beat)
9Beat (beata), adjectiv – Binecuvintat, fericit.
Franceza beat. – Derivat beatifica, verb din limba latina beatificare; beatitudine, substantiv feminin, din limba latina beatitudo.
Franceza beat. – Derivat beatifica, verb din limba latina beatificare; beatitudine, substantiv feminin, din limba latina beatitudo.
10Beat (beata), adjectiv – Ametit, baut, cherchelit. – Megl. beat, istr. bęt.
Limba Latina bĭbĭtus (Puscariu 196; Candrea-dens., 153; Rew 1080; Dar), conform sp. beodo.
Este inutila ipoteza lui Pascu, Beiträge, 14, care pleaca de la o forma ipotetica *bebetus › *bet; pe baza f. beata a acestei forme s-ar fi format din nou un m. beat.
Imposibilitatea acestei regresiuni este evidenta, caci contrazice alternanta care cere ca m. de la inceata, bleaga, seaca sa fie incet, bleg, sec, cu inevitabila reducere a diftongului.
Derivat betie, substantiv feminin (ebrietate); betiu, adjectiv (imbatator; betiv); betiv, adjectiv (care are viciul betiei, alcoolic); betit, adjectiv cuvant invechit (betiv); betivi, verb (a se imbata; a chefui); betivan, substantiv masculin (augmentativ al lui betiv); betivanie, substantiv feminin (betie); imbata, verb (a se ameti cu bautura); imbatator, adjectiv (ametitor); desbata, verb (a se trezi din betie).
Betiv provine de la betiu, ca vaduv de la *vaduu (conform si brudiu-brudiv, sglobiu-sglobiv etcetera); sint prin urmare inutile incercarile de explicare pe baza unui limba latina *bibitivus (Candrea-dens., 154), sau a unei influente a limba slava (veche) pijanivŭ (Dar).
Pentru imbata se indica de obicei ca sursa directa un limba latina *imbĭbĭtare, care nu pare necesar.
Limba Latina bĭbĭtus (Puscariu 196; Candrea-dens., 153; Rew 1080; Dar), conform sp. beodo.
Este inutila ipoteza lui Pascu, Beiträge, 14, care pleaca de la o forma ipotetica *bebetus › *bet; pe baza f. beata a acestei forme s-ar fi format din nou un m. beat.
Imposibilitatea acestei regresiuni este evidenta, caci contrazice alternanta care cere ca m. de la inceata, bleaga, seaca sa fie incet, bleg, sec, cu inevitabila reducere a diftongului.
Derivat betie, substantiv feminin (ebrietate); betiu, adjectiv (imbatator; betiv); betiv, adjectiv (care are viciul betiei, alcoolic); betit, adjectiv cuvant invechit (betiv); betivi, verb (a se imbata; a chefui); betivan, substantiv masculin (augmentativ al lui betiv); betivanie, substantiv feminin (betie); imbata, verb (a se ameti cu bautura); imbatator, adjectiv (ametitor); desbata, verb (a se trezi din betie).
Betiv provine de la betiu, ca vaduv de la *vaduu (conform si brudiu-brudiv, sglobiu-sglobiv etcetera); sint prin urmare inutile incercarile de explicare pe baza unui limba latina *bibitivus (Candrea-dens., 154), sau a unei influente a limba slava (veche) pijanivŭ (Dar).
Pentru imbata se indica de obicei ca sursa directa un limba latina *imbĭbĭtare, care nu pare necesar.
11Beat1 adjectiv m., plural beti; f. beata, plural bete
12Beat2 (specific beatnicilor) (angl.) [pronume bit] adjectiv invar.