Definitie Beat - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Beat1, adjectiv invar.
1. Care apartine beatnicilor, specific beatnicilor.
2. Care apartine unui stil distinct in rockul modern (si in jaz). [Pronuntat: bit] – Cuvant limba engleza

Varianta definitie 2: Beat2, -Ă, beti, -te, adjectiv
1. Care este in stare de ebrietate; aghesmuit, afumat, ametit, baut2 (2), cherchelit, facut2, matosit. ♦ Figurativ Coplesit, ametit, tulburat de o stare sufleteasca foarte placuta.
Beat de amor.
Beat de fericire. – Limba Latina Bibitus.

Varianta definitie 3: Beat antonim: treaz

Varianta definitie 4: Beat adjectiv verifica cuvantul: ametit, zapacit.

Varianta definitie 5: Beat adjectiv ametit, baut, cherchelit, imbatat, turmentat, (livresc) grizat, (rar) trecut, (invechit si popular) candriu, (popular) turlac, vajait, (regional) amnarit, invinosat, ratutit, vinos, (prin Banat) chermeleu, (Transilvania si Maram.) sumen, (prin Transilvania) sumenit, (familiar) abtiguit, (familiar si figurativ) afumat, aghesmuit, facut, otelit, pilit, sfintit, tamaiat, tarnosit, trasnit, turtit, (argotic) mahit, matol, matosit. (E un om -.)

Varianta definitie 6: Beat -a (beti, bete) 1) Care a consumat sau este sub efectul alcoolului; atins de bautura; in stare de ebrietate; baut. - turta. 2) fig.
Care este intr-o stare sufleteasca foarte placuta (din cauza unei emotii puternice). - de fericire. /<lat. bibitus

Varianta definitie 7: Beat substantiv neutru (Muzica) Bataie, timp; timpul forte al unei masuri. ♦ (În muzica usoara) Stil aparut la inceputul deceniului al saptelea, care presupunea accentuarea tuturor celor patru timpi ai masurii, peste aceasta structura metroritmica de baza suprapunandu-se o serie de alte celule ritmice secundare. ♦ (În formatiile instrumentale) Prezenta tobei mari. [Pronume bit. / < limba engleza beat].

Varianta definitie 8: Beat bit/ I. adjectiv inv. care apartine beatnicilor.
II. substantiv neutru
1. (jaz) bataie, timp al unei masuri.
2. stil in rockul modern (si in jaz) la inceputul deceniului al saptelea, care presupune accentuarea tuturor celor patru timpi ai masurii. ♢ (in formatiile instrumentale) prezenta tobei mari. (< limba engleza beat)

Varianta definitie 9: Beat (beata), adjectiv – Binecuvintat, fericit.
Franceza beat. – Derivat beatifica, verb din limba latina beatificare; beatitudine, substantiv feminin, din limba latina beatitudo.

Varianta definitie 10: Beat (beata), adjectiv – Ametit, baut, cherchelit. – Megl. beat, istr. bęt.
Limba Latina bĭbĭtus (Puscariu 196; Candrea-Dens., 153; REW 1080; DAR), conform sp. beodo.
Este inutila ipoteza lui Pascu, Beiträge, 14, care pleaca de la o forma ipotetica *bebetus › *bet; pe baza f. beata a acestei forme s-ar fi format din nou un m. beat.
Imposibilitatea acestei regresiuni este evidenta, caci contrazice alternanta care cere ca m. de la inceata, bleaga, seaca sa fie incet, bleg, sec, cu inevitabila reducere a diftongului.
Derivat betie, substantiv feminin (ebrietate); betiu, adjectiv (imbatator; betiv); betiv, adjectiv (care are viciul betiei, alcoolic); betit, adjectiv cuvant invechit (betiv); betivi, verb (a se imbata; a chefui); betivan, substantiv masculin (augmentativ al lui betiv); betivanie, substantiv feminin (betie); imbata, verb (a se ameti cu bautura); imbatator, adjectiv (ametitor); desbata, verb (a se trezi din betie).
Betiv provine de la betiu, ca vaduv de la *vaduu (conform si brudiu-brudiv, sglobiu-sglobiv etcetera); sint prin urmare inutile incercarile de explicare pe baza unui limba latina *bibitivus (Candrea-Dens., 154), sau a unei influente a limba slava (veche) pijanivŭ (DAR).
Pentru imbata se indica de obicei ca sursa directa un limba latina *imbĭbĭtare, care nu pare necesar.

Varianta definitie 11: Beat1 adjectiv m., plural beti; f. beata, plural bete

Varianta definitie 12: Beat2 (specific beatnicilor) (angl.) [pronume bit] adjectiv invar.