1
Sfîr interjecție – Imită zgomotul unui obiect lansat în aer sau al unui obiect care arde. – Variantă svîr, și derivat Creație expresivă, conform sfor, hor, hîr, cîr, mîr. – Derivat sfîrîi, verb (a vibra, a șuiera, a bîzîi, a zumzăi), conform neogreacă σφμρίζω, σφαραγίζω, slavă sviriti, germană schwirren, cu aceleași sensuri (după Cihac, II, 340, română ar proveni din slavă); sfîrîiac, substantiv neutru (zbîrnîitoare); sfîrîitoare, substantiv feminin (zbîrnîitoare); sfîrîială, substantiv feminin (sfîrîit); sfîrlă, substantiv feminin (bobîrnac), cu sufix expresiv -lă, conform cocîrlă (după ipoteza improbabilă a lui Cihac, din slavă svirĕlĭ „flaut”); sfîrleză, substantiv feminin (titirez), de la sfîrlă cu sufix -ză (Denssusianu, Bausteine, 477; după Pascu, I, 156; din latină sphaerula, ipoteză neverosimilă); sfîrlag (variantă sfîrlac), substantiv neutru (roi mic; băltoacă), la care sensul al doilea nu este clar. – Conform sperlă, sfîrc. De la variantă svîr derivă svîrli (variantă asvîrli), verb (a arunca, a trage, a a lansa; a lepăda; a lăsa, a se desprinde de ceva; a cheltui, a irosi; a lovi cu copita, a da copite; reflexiv, a se arunca, a se precipita, a se porni, a se repezi), cu sufix expresiv -li, conform sfîrlă, sperlă (derivat din bulgară hvărljam, sârbă vrljiti, croată verljiti, propusă de Cihac, II, 382, Berneker 410, este posibilă formal, dar cuvintele slavă sînt tot de origine onomatopeică, după Dar și Candrea, dintr-un slavă *vrŭliti ‹ vrŭlŭ „repede” cu s- de la svîr, explicație care nu este convingătoare; după Miklosich, Slaw.
Elem., 51, din slavă chvrŭliti; după Lambrior 107, din latină *exvellῑre ‹ exvellĕre); (s)vîrlită, substantiv feminin (tragere; joc de copii; bătaia unei aruncări cu piatră); (a)svîrlitor, adjectiv (care aruncă); (a)svîrlitură, substantiv feminin (tragere; distanța unei aruncări cu piatra); svîrlugă (variantă vîrlugă), substantiv feminin (pește mic foarte iute, Cobitis taenia), din cauza rapidității mișcărilor lui, conform sârbă čvrljuga „ciocîrlie”; vîrlan, substantiv masculin (guvid, Cobitis gobio, C. barbatula), considerat în general drept. derivat din slavă vrŭlŭ „rapid” (Tiktin; Candrea); vîrlav (variantă vîrlogan), adjectiv (robust), în Oltenia, legat în mod greșit de Candrea de sârbă vrljav, vrljok „care suferă de ochi” vîrligoanță, substantiv feminin (zvîrlugă), în Transilvania – Conform bîrliga.
Elem., 51, din slavă chvrŭliti; după Lambrior 107, din latină *exvellῑre ‹ exvellĕre); (s)vîrlită, substantiv feminin (tragere; joc de copii; bătaia unei aruncări cu piatră); (a)svîrlitor, adjectiv (care aruncă); (a)svîrlitură, substantiv feminin (tragere; distanța unei aruncări cu piatra); svîrlugă (variantă vîrlugă), substantiv feminin (pește mic foarte iute, Cobitis taenia), din cauza rapidității mișcărilor lui, conform sârbă čvrljuga „ciocîrlie”; vîrlan, substantiv masculin (guvid, Cobitis gobio, C. barbatula), considerat în general drept. derivat din slavă vrŭlŭ „rapid” (Tiktin; Candrea); vîrlav (variantă vîrlogan), adjectiv (robust), în Oltenia, legat în mod greșit de Candrea de sârbă vrljav, vrljok „care suferă de ochi” vîrligoanță, substantiv feminin (zvîrlugă), în Transilvania – Conform bîrliga.
DER – dicționarul etimologic