Sfîr
Definitie, sens si explicatie
1Sfir interjectie – Imita zgomotul unui obiect lansat in aer sau al unui obiect care arde. – Varianta svir, si der.
Creatie expresiva, conform sfor, hor, hir, cir, mir. – Derivat sfirii, verb (a vibra, a suiera, a bizii, a zumzai), conform limba neogreaca: σφμρίζω, σφαραγίζω, limba slava (veche) sviriti, limba germana schwirren, cu aceleasi sensuri (dupa Cihac, Ii, 340, rom. ar proveni din limba slava (veche)); sfiriiac, substantiv neutru (zbirniitoare); sfiriitoare, substantiv feminin (zbirniitoare); sfiriiala, substantiv feminin (sfiriit); sfirla, substantiv feminin (bobirnac), cu sufix expresiv -la, conform cocirla (dupa ipoteza improbabila a lui Cihac, din limba slava (veche) svirĕlĭ „flaut”); sfirleza, substantiv feminin (titirez), de la sfirla cu sufix -za (Denssusianu, Bausteine, 477; dupa Pascu, I, 156; din limba latina sphaerula, ipoteza neverosimila); sfirlag (var. sfirlac), substantiv neutru (roi mic; baltoaca), la care sensul al doilea nu este clar. – Conform: sperla, sfirc.
De la varianta svir deriva svirli (var. asvirli), verb (a arunca, a trage, a a lansa; a lepada; a lasa, a se desprinde de ceva; a cheltui, a irosi; a lovi cu copita, a da copite; reflexiv, a se arunca, a se precipita, a se porni, a se repezi), cu sufix expresiv -li, conform sfirla, sperla (der. din bulgara hvarljam, limba sarba: vrljiti, cr. verljiti, propusa de Cihac, Ii, 382, Berneker 410, este posibila formal, dar cuvintele limba slava (veche) sint tot de origine onomatopeica, dupa Dar si Candrea, dintr-un limba slava (veche) *vrŭliti ‹ vrŭlŭ „repede” cu s- de la svir, explicatie care nu este convingatoare; dupa Miklosich, Slaw.
Elem., 51, din limba slava (veche) chvrŭliti; dupa Lambrior 107, din limba latina *exvellῑre ‹ exvellĕre); (s)virlita, substantiv feminin (tragere; joc de copii; bataia unei aruncari cu piatra); (a)svirlitor, adjectiv (care arunca); (a)svirlitura, substantiv feminin (tragere; distanta unei aruncari cu piatra); svirluga (var. virluga), substantiv feminin (peste mic foarte iute, Cobitis taenia), din cauza rapiditatii miscarilor lui, conform limba sarba: čvrljuga „ciocirlie”; virlan, substantiv masculin (guvid, Cobitis gobio, C. barbatula), considerat in general drept. der. din limba slava (veche) vrŭlŭ „rapid” (Tiktin; Candrea); virlav (var. virlogan), adjectiv (robust), in Olt., legat in mod gresit de Candrea de limba sarba: vrljav, vrljok „care sufera de ochi” virligoanta, substantiv feminin (zvirluga), in Trans. – Conform: birliga.
Creatie expresiva, conform sfor, hor, hir, cir, mir. – Derivat sfirii, verb (a vibra, a suiera, a bizii, a zumzai), conform limba neogreaca: σφμρίζω, σφαραγίζω, limba slava (veche) sviriti, limba germana schwirren, cu aceleasi sensuri (dupa Cihac, Ii, 340, rom. ar proveni din limba slava (veche)); sfiriiac, substantiv neutru (zbirniitoare); sfiriitoare, substantiv feminin (zbirniitoare); sfiriiala, substantiv feminin (sfiriit); sfirla, substantiv feminin (bobirnac), cu sufix expresiv -la, conform cocirla (dupa ipoteza improbabila a lui Cihac, din limba slava (veche) svirĕlĭ „flaut”); sfirleza, substantiv feminin (titirez), de la sfirla cu sufix -za (Denssusianu, Bausteine, 477; dupa Pascu, I, 156; din limba latina sphaerula, ipoteza neverosimila); sfirlag (var. sfirlac), substantiv neutru (roi mic; baltoaca), la care sensul al doilea nu este clar. – Conform: sperla, sfirc.
De la varianta svir deriva svirli (var. asvirli), verb (a arunca, a trage, a a lansa; a lepada; a lasa, a se desprinde de ceva; a cheltui, a irosi; a lovi cu copita, a da copite; reflexiv, a se arunca, a se precipita, a se porni, a se repezi), cu sufix expresiv -li, conform sfirla, sperla (der. din bulgara hvarljam, limba sarba: vrljiti, cr. verljiti, propusa de Cihac, Ii, 382, Berneker 410, este posibila formal, dar cuvintele limba slava (veche) sint tot de origine onomatopeica, dupa Dar si Candrea, dintr-un limba slava (veche) *vrŭliti ‹ vrŭlŭ „repede” cu s- de la svir, explicatie care nu este convingatoare; dupa Miklosich, Slaw.
Elem., 51, din limba slava (veche) chvrŭliti; dupa Lambrior 107, din limba latina *exvellῑre ‹ exvellĕre); (s)virlita, substantiv feminin (tragere; joc de copii; bataia unei aruncari cu piatra); (a)svirlitor, adjectiv (care arunca); (a)svirlitura, substantiv feminin (tragere; distanta unei aruncari cu piatra); svirluga (var. virluga), substantiv feminin (peste mic foarte iute, Cobitis taenia), din cauza rapiditatii miscarilor lui, conform limba sarba: čvrljuga „ciocirlie”; virlan, substantiv masculin (guvid, Cobitis gobio, C. barbatula), considerat in general drept. der. din limba slava (veche) vrŭlŭ „rapid” (Tiktin; Candrea); virlav (var. virlogan), adjectiv (robust), in Olt., legat in mod gresit de Candrea de limba sarba: vrljav, vrljok „care sufera de ochi” virligoanta, substantiv feminin (zvirluga), in Trans. – Conform: birliga.