Definitie Speria - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Speria, sperii, verb I.
1. Tranzitiv si reflexiv A (se) umple de frica, de spaima; a (se) inspaimanta, a (se) infricosa. ♢ Expresie (Refl.) Se sperie si de umbra lui, se spune despre o fiinta foarte fricoasa.
2. Tranzitiv A face ca o fiinta sau un grup de fiinte sa se infricoseze (de o miscare ori de o aparitie brusca si neasteptata) si sa fuga; p. restr. a starni un animal din culcus. ♢ Expresie A-si speria (sau a-i speria cuiva) somnul = a ramane (sau a face sa ramana) treaz, a nu mai putea (sau a face sa nu mai poata) adormi.
3. Tranzitiv (Familiar) A uimi (prin splendoare, frumusete, calitati). ♢ Locutiune adjectiv si adverb De speriat = iesit din comun, uimitor; extraordinar. [Pronuntat : -ri-a] – Limba Latina *expavorere (< pavor).

Varianta definitie 2: Speria verb verifica cuvantul: uimi, ului.

Varianta definitie 3: Speria verb
1. a se teme, (invechit) a se stidi, (argotic) a se tarsi. (Nu ma - de nimic.)
2. verifica cuvantul: ingrijora.
3. (prin Moldova) a se sai. (Calul s-a -.)
4. a (se) intimida, (rar) a (se) timora. (Îl - greutatea rolului.)

Varianta definitie 4: Speria verb (silabe -ri-a), indicativ si conjunctie: prezent 1 si 2 singular sperii, 3 singular si plural sperie (silabe -ri-e), 1 plural speriem; ger. speriind (silabe -ri-ind)

Varianta definitie 5: A speria sperii tranzitiv A face sa se sperie. - lumea. ♢ - cuiva somnul a alunga cuiva somnul. - lupul cu pielea oii a incerca zadarnic sa intimidezi pe cineva. [Silabe -ri-a] /<lat. espavorare

Varianta definitie 6: A se speria ma sperii intranzitiv A fi cuprins brusc de frica; a se infricosa. ♢ Se sperie si de umbra lui se spune despre cineva foarte fricos. /<lat. espavorare

Varianta definitie 7: Speria (-ii, -at), verb – A inspaiminta, a infricosa, a uimi, a fi surprins. – Varianta sparia, pers.
I, speriu, spariu, spai(u).
Mr. aspar, aspareare, megl. spar, sparui, spareari.
Origine incerta.
Pare sa fie vorba de un limba latina expavēre (Tiktin; REW 3036, art. suprimat), dar der. este dificila (se presupune un rezultat spaiu › spariu ca in habet › are, sau o disimilare expavēre › *exparēre, care pare inadmisibila).
Fazele intermediare propuse de Cihac, I, 44 (lat. *expavĭlāre) si de Candrea (lat. expavorare) par si mai putin convingatoare.
Mai probabil e vorba de o confuzie intre mai multe cuvinte lat., ca expārēre ‹ pārēre „a parea”, sau experῑre „a experimenta”.
Uz general (ALR, I, 90), dar cu numeroase varianta locale.
Derivat sperietoare, substantiv feminin (momiie; paiata, pocitanie); sperietura, substantiv feminin (speriat, uimire); sperios, adjectiv (fricos; timid); sperius, substantiv neutru (spaima, frica).