Simetrie
Definitie, sens si explicatie
1Simetrie, simetrii, substantiv feminin
1. Proprietate a unui ansamblu spatial de a fi alcatuit din elemente reciproc corespondente si de a prezenta, pe aceasta baza, anumite regularitati; proportionalitate, concordanta, armonie intre partile unui tot, intre elementele unui ansamblu etcetera; distributie egala, regulata, armonioasa a partilor unui tot, a elementelor unui ansamblu; corespondenta exacta (ca forma, pozitie etcetera) intre partile (opuse ale) unui tot.
2. Prin specializare: Proprietate a doua puncte apartinand aceleiasi figuri geometrice sau la doua figuri diferite de a fi asezate la aceeasi distanta de un plan, de o dreapta sau de un punct; proprietate corespunzatoare a doua figuri geometrice; proprietate a doua figuri geometrice de a se suprapune exact. – Din limba latina Symmetria, franceza Symetrie.
1. Proprietate a unui ansamblu spatial de a fi alcatuit din elemente reciproc corespondente si de a prezenta, pe aceasta baza, anumite regularitati; proportionalitate, concordanta, armonie intre partile unui tot, intre elementele unui ansamblu etcetera; distributie egala, regulata, armonioasa a partilor unui tot, a elementelor unui ansamblu; corespondenta exacta (ca forma, pozitie etcetera) intre partile (opuse ale) unui tot.
2. Prin specializare: Proprietate a doua puncte apartinand aceleiasi figuri geometrice sau la doua figuri diferite de a fi asezate la aceeasi distanta de un plan, de o dreapta sau de un punct; proprietate corespunzatoare a doua figuri geometrice; proprietate a doua figuri geometrice de a se suprapune exact. – Din limba latina Symmetria, franceza Symetrie.
2Simetrie antonim: asimetrie
3Simetrie substantiv
1. armonie, concordanta, echilibru, potrivire, proportie, proportionalitate, (figurativ) simfonie. (O perfecta - a elementelor unui ansamblu.)
2. (Matematica) corespondenta. (- unghiurilor.)
1. armonie, concordanta, echilibru, potrivire, proportie, proportionalitate, (figurativ) simfonie. (O perfecta - a elementelor unui ansamblu.)
2. (Matematica) corespondenta. (- unghiurilor.)
4Simetrie substantiv feminin (silabe -tri-), art. simetria, g.-d. art. simetriei; plural simetrii, art. simetriile
5Simetrie -i f. 1) mat.
Proprietate a unor puncte de a se afla la aceeasi distanta de un punct, de o dreapta sau de un plan. 2) Aranjare proportionala fata de un centru; distribuire egala. [G.-d. Simetriei; Sil. -me-tri-] /<lat. symmetria, franceza symetrie, limba italiana simmetria
Proprietate a unor puncte de a se afla la aceeasi distanta de un punct, de o dreapta sau de un plan. 2) Aranjare proportionala fata de un centru; distribuire egala. [G.-d. Simetriei; Sil. -me-tri-] /<lat. symmetria, franceza symetrie, limba italiana simmetria
6Simetrie substantiv feminin
1. Asezare, dispunere a unor parti identice intr-un mod asemanator intr-un ansamblu, intr-un tot. ♦ Armonie, imbinare armonioasa rezultata din anumite combinatii regulate si bine proportionate.
2. Proprietatea unei figuri in raport cu un punct, cu o dreapta sau cu un plan de a avea puncte care sa corespunda doua cate doua. ♦ Proprietatea a doua figuri de a se suprapune exact. [Genitiv -iei. / conform franceza symetrie, limba italiana simmetria < lat., limba greaca (veche) symmetria < limba greaca (veche) syn – cu, metron – masura].
1. Asezare, dispunere a unor parti identice intr-un mod asemanator intr-un ansamblu, intr-un tot. ♦ Armonie, imbinare armonioasa rezultata din anumite combinatii regulate si bine proportionate.
2. Proprietatea unei figuri in raport cu un punct, cu o dreapta sau cu un plan de a avea puncte care sa corespunda doua cate doua. ♦ Proprietatea a doua figuri de a se suprapune exact. [Genitiv -iei. / conform franceza symetrie, limba italiana simmetria < lat., limba greaca (veche) symmetria < limba greaca (veche) syn – cu, metron – masura].
7Simetrie substantiv feminin
1. dispunere a unor parti identice intr-un mod asemanator intr-un ansamblu, intr-un tot. ♢ armonie, imbinare armonioasa rezultata din anumite combinatii regulate si bine proportionate.
2. (matematica) proprietate a unei figuri in raport cu un punct, cu o dreapta sau cu un plan de a avea puncte care sa corespunda doua cate doua. ♢ proprietate a doua figuri de a se suprapune exact. (< franceza symetrie, lat., limba greaca (veche) symmetria)
1. dispunere a unor parti identice intr-un mod asemanator intr-un ansamblu, intr-un tot. ♢ armonie, imbinare armonioasa rezultata din anumite combinatii regulate si bine proportionate.
2. (matematica) proprietate a unei figuri in raport cu un punct, cu o dreapta sau cu un plan de a avea puncte care sa corespunda doua cate doua. ♢ proprietate a doua figuri de a se suprapune exact. (< franceza symetrie, lat., limba greaca (veche) symmetria)