1
Simțire, simțiri, substantiv feminin
1. Faptul de a simți; sensibilitate (1).
2. Trăire afectivă, afect, sentiment.
3. Stare normală a organismului în care omul este pe deplin conștient de ceea ce se petrece în jurul lui, fiind stăpân pe simțurile și pe facultățile lui intelectuale.
Locuțiune adjectiv Fără simțire = fără cunoștință; leșinat.
Expresie A-și pierde simțirea (sau simțirile) = a leșina. A-și veni în simțire (sau în simțiri) = a-și reveni din leșin; a-și veni în fire; a-și recăpăta stăpânirea de sine.
(Rar) Simț (1).
4. (Învechit și popular; și în sintagma simțire de sine) Bun-simț, bună-cuviință. – Vezi Simți.
1. Faptul de a simți; sensibilitate (1).
2. Trăire afectivă, afect, sentiment.
3. Stare normală a organismului în care omul este pe deplin conștient de ceea ce se petrece în jurul lui, fiind stăpân pe simțurile și pe facultățile lui intelectuale.
Locuțiune adjectiv Fără simțire = fără cunoștință; leșinat.
Expresie A-și pierde simțirea (sau simțirile) = a leșina. A-și veni în simțire (sau în simțiri) = a-și reveni din leșin; a-și veni în fire; a-și recăpăta stăpânirea de sine.
(Rar) Simț (1).
4. (Învechit și popular; și în sintagma simțire de sine) Bun-simț, bună-cuviință. – Vezi Simți.
DEX – dicționarul explicativ
2
Simțire simțiri feminin 1) vezi a simți. 2) Caracter sensibil; sensibilitate. 3) Atitudine afectivă față de cineva sau ceva; simțământ. 4) Stare în care omul își dă seama de ceea ce se petrece în juridic
Fără simțire fără cunoștință. A-și pierde simțirea (sau simțirile) a-și pierde cunoștința; a leșina. A-și veni în simțire (sau în simțiri) a-și recăpăta cunoștința. 5) popular Bun simț; bună-cuviință. /vezi a simți
Fără simțire fără cunoștință. A-și pierde simțirea (sau simțirile) a-și pierde cunoștința; a leșina. A-și veni în simțire (sau în simțiri) a-și recăpăta cunoștința. 5) popular Bun simț; bună-cuviință. /vezi a simți
NODEX – noul dicționar explicativ
3
Simțire substantiv feminin, genitiv-dativ articulat simțirii; plural simțiri
DOOM – dicționarul ortografic
