Sincretism
Definitie, sens si explicatie
1Sincretism, sincretisme, substantiv neutru
1. Îmbinare de elemente eterogene apartinand unor arte diferite (literatura, muzica, dans etcetera), caracteristica folclorului si mai ales fazelor primitive de dezvoltare a culturii, cand diferitele arte nu erau inca diferentiate.
2. (Fil.) Amestec de doctrine filozofice si religii diferite si contradictorii care au fost reunite in mod fortat (ignorandu-se deosebirile dintre ele). – Din franceza Syncretisme.
1. Îmbinare de elemente eterogene apartinand unor arte diferite (literatura, muzica, dans etcetera), caracteristica folclorului si mai ales fazelor primitive de dezvoltare a culturii, cand diferitele arte nu erau inca diferentiate.
2. (Fil.) Amestec de doctrine filozofice si religii diferite si contradictorii care au fost reunite in mod fortat (ignorandu-se deosebirile dintre ele). – Din franceza Syncretisme.
2Sincretism substantiv neutru, (lingv.) plural sincretisme
3Sincretism -e n. 1) Caracter nediferentiat specific pentru etapa incipienta de dezvoltare a unor fenomene. -ul artei primitive. 2) filoz.
Îmbinare fortata si necritica a unor teorii si doctrine eterogene. /<fr. syncretisme
Îmbinare fortata si necritica a unor teorii si doctrine eterogene. /<fr. syncretisme
4Sincretism substantiv neutru
1. Stare de nediferentiere a elementelor unui fenomen, specifica fazelor primitive de dezvoltare.
2. Contopire a unor elemente de gandire, de viata sociala, artistica etcetera intr-un complex in care inca nu-si pot semnala specificul. ♦ (Filozofie) Amestec de teorii diferite si contradictorii. [< franceza syncretisme, conform limba greaca (veche) synkretizein – a reuni].
1. Stare de nediferentiere a elementelor unui fenomen, specifica fazelor primitive de dezvoltare.
2. Contopire a unor elemente de gandire, de viata sociala, artistica etcetera intr-un complex in care inca nu-si pot semnala specificul. ♦ (Filozofie) Amestec de teorii diferite si contradictorii. [< franceza syncretisme, conform limba greaca (veche) synkretizein – a reuni].
5Sincretism substantiv neutru
1. stare de contopire si nediferentiere a unor elemente apartinand domeniilor unor arte diferite (literatura, muzica, dans) specifica folclorului si, in general, fazelor primitive de dezvoltare a culturii. ♢ coexistenta organica a unor elemente eterogene apartinand filozofiei, religiei, mitologiei, literaturii si artei. (< franceza syncretisme)
1. stare de contopire si nediferentiere a unor elemente apartinand domeniilor unor arte diferite (literatura, muzica, dans) specifica folclorului si, in general, fazelor primitive de dezvoltare a culturii. ♢ coexistenta organica a unor elemente eterogene apartinand filozofiei, religiei, mitologiei, literaturii si artei. (< franceza syncretisme)