Sintaxă
Definitie, sens si explicatie
1Sintaxă, sintaxe, substantiv feminin Parte a gramaticii care studiaza functiile cuvintelor si ale propozitiilor in vorbire si care stabileste regulile de imbinare a cuvintelor in propozitii si a propozitiilor in fraze. ♢ Sintaxa poetica = totalitatea procedeelor stilistice ale limbii literare care tin de topica propozitiei si a frazei; sintactica poetica. ♦ Parte a logicii simbolice care constituie expunerea derivarii expresiilor logice. – Din franceza Syntaxe, limba latina Syntaxis.
2Sintaxa substantiv feminin, g.-d. art. sintaxei; (tipuri, carti) plural sintaxe
3Sintaxă -e f. 1) Totalitate a tipurilor de imbinare a cuvintelor si a modelelor de construire a propozitiilor. 2) Ramura a lingvisticii care se ocupa cu studiul imbinarii cuvintelor in procesul vorbirii. ♢ - poetica totalitate a procedeelor sintactice cu ajutorul carora se creeaza efecte stilistice. [G.-d. Sintaxei] /<ngr. sintaxix, lat. syntaxis, limba franceza: syntaxe
4Sintaxă substantiv feminin
1. Parte a gramaticii care studiaza functiile cuvintelor si ale propozitiilor in vorbire si care stabileste reguli privitoare la construirea propozitiilor si a frazelor. ♢ Sintaxa poetica = totalitatea procedeelor limbii literare care tin de topica propozitiei si a frazei.
2. Parte a semioticii care studiaza constructiile formale, modul in care semnele se leaga intre ele; sintactica. [< franceza syntaxe, conform lat., limba greaca (veche) syntaxis < syn – cu, taxis – ordine].
1. Parte a gramaticii care studiaza functiile cuvintelor si ale propozitiilor in vorbire si care stabileste reguli privitoare la construirea propozitiilor si a frazelor. ♢ Sintaxa poetica = totalitatea procedeelor limbii literare care tin de topica propozitiei si a frazei.
2. Parte a semioticii care studiaza constructiile formale, modul in care semnele se leaga intre ele; sintactica. [< franceza syntaxe, conform lat., limba greaca (veche) syntaxis < syn – cu, taxis – ordine].
5Sintaxă substantiv feminin
1. parte a gramaticii care studiaza regulile privitoare la imbinarea cuvintelor in propozitii si a propozitiilor in fraze. o - poetica = ansamblu de procedee stilistice care, folosind topica propozitiei si a frazei, sporesc expresivitatea limbii literare.
2. parte a semioticii care studiaza constructiile formale, modul in care semnele se leaga intre ele; sintactica.
3. - decorativa = ansamblul regulilor compozitiei decorative.
4. (informatica) ansamblul regulilor ce descriu modul de alcatuire a programelor conexe. (< franceza syntaxe, lat., limba greaca (veche) syntaxis)
1. parte a gramaticii care studiaza regulile privitoare la imbinarea cuvintelor in propozitii si a propozitiilor in fraze. o - poetica = ansamblu de procedee stilistice care, folosind topica propozitiei si a frazei, sporesc expresivitatea limbii literare.
2. parte a semioticii care studiaza constructiile formale, modul in care semnele se leaga intre ele; sintactica.
3. - decorativa = ansamblul regulilor compozitiei decorative.
4. (informatica) ansamblul regulilor ce descriu modul de alcatuire a programelor conexe. (< franceza syntaxe, lat., limba greaca (veche) syntaxis)