Slovă
Definitie, sens si explicatie
1Slovă, (1) slove, substantiv feminin (Popular)
1. Litera (chirilica). ♦ Scriere; alfabet.
2. Scrisul cuiva, cu caracteristicile lui, dupa care poate fi identificat.
3. stiinta de carte; invatatura. – Din limba slava (veche) Slovo.
1. Litera (chirilica). ♦ Scriere; alfabet.
2. Scrisul cuiva, cu caracteristicile lui, dupa care poate fi identificat.
3. stiinta de carte; invatatura. – Din limba slava (veche) Slovo.
2Slovă substantiv verifica cuvantul: alfabet, carte, condei, cultura, cunostinte, instructie, invatatura, pregatire, scriere, scriitura, scris, studii.
3Slovă substantiv litera, (popular si familiar) buche, (regional) rata. (-ele alfabetului.)
4Slova substantiv feminin, g.-d. art. slovei; plural slove
5Slovă -e f. cuvant invechit 1) Semn grafic din alfabetul chirilic; litera slavona. ♢ A citi pe -e a silabisi. 2) Scris al cuiva cu toate caracteristicile lui. 3) rar stiinta de carte; invatatura. /<sl. slovo
6Slova (-ve), substantiv feminin – Litera, mai ales din cuvant invechit alfabet chirilic.
Sl. slovo (Miklosich, Slaw.
Elem., 45; Cihac, Ii, 348). – Derivat slovar substantiv neutru (invechit, abecedar); sloveni (var. slovni, slomni, slogni), verb (a silabisi; a murmura, a bolborosi; a deslusi, a intelege, a interpreta; a se arata), a carui legatura cu limba slava (veche) sŭlognja (var. slovednic), adjectiv (invechit, elocvent), din limba slava (veche) slovesĭnikŭ; predoslovie, substantiv feminin (invechit, prefata), din limba slava (veche) prĕdŭslovija.
Sl. slovo (Miklosich, Slaw.
Elem., 45; Cihac, Ii, 348). – Derivat slovar substantiv neutru (invechit, abecedar); sloveni (var. slovni, slomni, slogni), verb (a silabisi; a murmura, a bolborosi; a deslusi, a intelege, a interpreta; a se arata), a carui legatura cu limba slava (veche) sŭlognja (var. slovednic), adjectiv (invechit, elocvent), din limba slava (veche) slovesĭnikŭ; predoslovie, substantiv feminin (invechit, prefata), din limba slava (veche) prĕdŭslovija.