Socru
Definitie, sens si explicatie
1Socru, socri, substantiv masculin Tatal unuia dintre soti, in raport cu celalalt sot. ♢ Socru-mare = tatal mirelui.
Socru-mic = tatal miresei. ♦ (La plural) Parintii unuia dintre soti, in raport cu celalalt sot. – Din limba latina Socrus (= socer).
Socru-mic = tatal miresei. ♦ (La plural) Parintii unuia dintre soti, in raport cu celalalt sot. – Din limba latina Socrus (= socer).
2Socru substantiv masculin (silabe -cru), art. socrul; plural socri, art. socrii
3Socru -i m.
Tata al unuia dintre soti in raport cu celalalt sot. ♢ --mare tatal mirelui. --mic tatal miresei. [Silabe so-cru] /<lat. socrus
Tata al unuia dintre soti in raport cu celalalt sot. ♢ --mare tatal mirelui. --mic tatal miresei. [Silabe so-cru] /<lat. socrus
4Socru (-ri), substantiv masculin – Tatal unuia dintr soti, in raport cu celalalt sot. – Mr., megl., istr. socru.
Limba Latina sǒcrum in loc de sǒcerum (Cihac, I, 256; Puscariu 1606; Rew 8054), forma care apare la Consentius, conform calabr. socru, nap. suogre, logud. sogru, prov., cat. sogre, sp. suegro, port. sogro.
Uz general (Alr, I, 261). – Derivat soacra, substantiv feminin (mama unuia dintre soti in raport cu celalalt sot), mr., megl. soacra; socri, verb (a starui, a obosi, a cicali, a bate la cap); socrie, substantiv feminin (inrudirea socrilor cu ginerii sau nurorile); socrita, substantiv feminin (femeie care pregateste mincarea, la nuntile traditionale).
Limba Latina sǒcrum in loc de sǒcerum (Cihac, I, 256; Puscariu 1606; Rew 8054), forma care apare la Consentius, conform calabr. socru, nap. suogre, logud. sogru, prov., cat. sogre, sp. suegro, port. sogro.
Uz general (Alr, I, 261). – Derivat soacra, substantiv feminin (mama unuia dintre soti in raport cu celalalt sot), mr., megl. soacra; socri, verb (a starui, a obosi, a cicali, a bate la cap); socrie, substantiv feminin (inrudirea socrilor cu ginerii sau nurorile); socrita, substantiv feminin (femeie care pregateste mincarea, la nuntile traditionale).