Sofistic -ă
Definitie, sens si explicatie
1Sofistic, -ă, sofistici, -ce, adjectiv , substantiv feminin
1. Adjectiv (Despre rationamente, teorii etcetera) Întemeiat pe sofisme; p.gener. (despre afirmatii, argumente etcetera) fals, eronat.
2. S.f.
Denaturare (intentionata) a unui silogism, a unui rationament, a unei afirmatii, adesea cu scopul de a insela; argumentatie falsa. – Din franceza Sophistique, limba latina Sophisticus.
1. Adjectiv (Despre rationamente, teorii etcetera) Întemeiat pe sofisme; p.gener. (despre afirmatii, argumente etcetera) fals, eronat.
2. S.f.
Denaturare (intentionata) a unui silogism, a unui rationament, a unei afirmatii, adesea cu scopul de a insela; argumentatie falsa. – Din franceza Sophistique, limba latina Sophisticus.
2Sofistic adjectiv (invechit) sofisticesc. (Rationament -.)
3Sofistic adjectiv m., plural sofistici; f. singular sofistica, plural sofistice
4Sofistic -ca (-ci, -ce) Care con- stituie un sofism; de natura sofismului. Rationament -. /<ngr. sofistikos, limba latina sophisticus, franceza sophistique
5Sofistic, -ă adjectiv (Despre judecati) Bazat pe un sofism; fals, eronat. [< franceza sophistique, limba greaca (veche) sophistikos].
6Sofistic, -ă I. adjectiv (despre judecati) bazat pe un sofism; fals, eronat.
Ii. substantiv feminin
1. folosirea in discutie sau in demonstratii a unor rationamente gresite si a sofismelor, cu scopul de a denatura adevarul.
2. arta si orientarea filozofica a sofistilor. (< franceza sophistique, limba latina sophisticus)
Ii. substantiv feminin
1. folosirea in discutie sau in demonstratii a unor rationamente gresite si a sofismelor, cu scopul de a denatura adevarul.
2. arta si orientarea filozofica a sofistilor. (< franceza sophistique, limba latina sophisticus)