Solfegiu
Definitie, sens si explicatie
1Solfégiu, solfegii, substantiv neutru Mica piesa muzicala fara cuvinte, compusa in vederea exercitiilor; exercitiu vocal executat fara cuvinte, menit sa dezvolte auzul si deprinderea de a citi notele muzicale. – Din limba italiana Solfeggio.
2Solfégiu substantiv (Muzica) (invechit) paralaghie.
3Solfegiu substantiv neutru [-giu pronume -giu], art. solfegiul; plural solfegii, art. solfegiile (silabe -gi-i-)
4Solfégiu -i n.
Scurta piesa muzicala care serveste pentru exercitii. [Silabe -giu] /<it. solfeggio, franceza solfege
Scurta piesa muzicala care serveste pentru exercitii. [Silabe -giu] /<it. solfeggio, franceza solfege
5Solfégiu substantiv neutru Mica piesa muzicala compusa pentru exercitii; exercitiu vocal fara cuvinte. [Pronume -giu. / < limba italiana solfeggio, conform franceza solfège].
6Solfégiu substantiv neutru (muz.)
1. mica piesa vocala fara cuvinte, creata pentru exercitii.
2. exercitiu in intonarea notelor cu pronuntarea denumirilor lor silabice, sa dezvolte auzul, simtul melodic si ritmic. (< limba italiana solfeggio)
1. mica piesa vocala fara cuvinte, creata pentru exercitii.
2. exercitiu in intonarea notelor cu pronuntarea denumirilor lor silabice, sa dezvolte auzul, simtul melodic si ritmic. (< limba italiana solfeggio)