Son
Definitie, sens si explicatie
1Son, (1) soni, substantiv masculin, (2) sonuri, substantiv neutru
1. Substantiv masculin Unitate de masura a tariei sunetelor.
2. Substantiv neutru: (Rar) Sunet; ton. – Din franceza Son, limba latina Sonus.
1. Substantiv masculin Unitate de masura a tariei sunetelor.
2. Substantiv neutru: (Rar) Sunet; ton. – Din franceza Son, limba latina Sonus.
2Son substantiv verifica cuvantul: sunet, ton, tonalitate.
3Son (unitate de masura) substantiv masculin, plural soni
4Son (sunet) substantiv neutru, plural sonuri
5Son1 -uri m. livr.
Fenomen provocat de miscarea vibratoare a unui mediu si perceput cu auzul; sunet. /<fr. son, limba latina sonus
Fenomen provocat de miscarea vibratoare a unui mediu si perceput cu auzul; sunet. /<fr. son, limba latina sonus
6Son2 -i m. fiz.
Unitate de masura a intensitatii sunetelor. /<fr. son, limba latina sonus
Unitate de masura a intensitatii sunetelor. /<fr. son, limba latina sonus
7Son- Element prim de compunere savanta cu semnificatia „(referitor la) sunet”, „sonor”. [Varianta sona-, sono-. / < franceza son, limba latina sonus].
8Son substantiv neutru Sunet, ton. [Plural -nuri. / conform franceza son, limba latina sonus].
9Son substantiv masculin (Fiz.) Unitate de masura a intensitatii sunetelor, egala cu intensitatea unui sunet cu frecventa de 1000 de hertzi si cu nivelul de intensitate de 40 de foni. [< franceza son].
10Son1 substantiv neutru sunet, ton. (< franceza son, limba latina sonus)
11Son2 substantiv masculin unitate de masura a intensitatii sunetelor, egala cu intensitatea unui sunet cu frecventa de 1000 de hertzi si intensitatea auditiva de 40 de foni. (< franceza son)
12Son3(o)-/sona- element „sunet, zgomot”. (< franceza son/o/-, sona-, conform lat. sonus)