Spondil
Definitie, sens si explicatie
1Spondil, spondili, substantiv masculin (La plural) Gen de lamelibranhiate cu cochilia formata din doua valve inegale si cu doua urechiuse; (si la singular) animal care face parte din acest gen. – Din franceza Spondyle.
2Spondil (zool.) substantiv masculin, plural spondili
3Spondil substantiv masculin
1. Gen de moluste marine comestibile, inrudite cu stridia.
2. Gen de coleoptere cu coarne lungi. substantiv neutru Vertebra. [< franceza spondyle, conform limba greaca (veche) spondylos – vertebra].
1. Gen de moluste marine comestibile, inrudite cu stridia.
2. Gen de coleoptere cu coarne lungi. substantiv neutru Vertebra. [< franceza spondyle, conform limba greaca (veche) spondylos – vertebra].
4Spondil- Element prim de compunere savanta cu semnificatia „(referitor la) coloana vertebrala”, „vertebra”, „vertebral”. [Varianta spondilo-. / < franceza spondylo-, limba italiana spondilo-, conform limba greaca (veche) spondylos].
5Spondil1 substantiv masculin
1. veche denumire a vertebrelor.
2. gen de molusca bivalva, comestibila, inrudita cu stridia, fixata pe rocile din marile calde.
3. gen de coleoptere cu coarne lungi. (< franceza spondyle, limba latina spondylus)
1. veche denumire a vertebrelor.
2. gen de molusca bivalva, comestibila, inrudita cu stridia, fixata pe rocile din marile calde.
3. gen de coleoptere cu coarne lungi. (< franceza spondyle, limba latina spondylus)
6Spondil2(o)-, -spondil, -spondilie element „coloana vertebrala”, „vertebra”. (< franceza spondyl/o/-, -spondyle, -spondylie, conform lat. spondylus, limba greaca (veche) spondylos)